Căldura lemnului resimţită ca necesitate în amenajări interioare

UN MATERIAL NATURAL CE ŞI-A PĂSTRAT VALOAREA
Foarte multe dintre finisajele şi materialele de construcţie moderne sunt produse artificiale, afirmaţie valabilă şi atunci când în compoziţia lor se folosesc componenţi naturali. De la gips-carton la cărămizi din sticlă, de la tâmplării din PVC până la plăci ceramice, vopseluri cu teflon şi parchet laminat, stratificat, mobilă din PAL melaminat şi MDF, materialele pentru amenajări se înscriu în sfera produselor obţinute cu tehnologii actuale, produse menite a avea proprietăţi performante, a se aplica sau monta rapid, a răspunde unor nevoi specifice şi a avea un raport preţ-calitate foarte bun pentru consumatori. Dar în ciuda tuturor avantajelor de ordin funcţional sau estetic pe care le prezintă, o casă amenajată exclusiv cu astfel de materiale va avea mereu ceva rece, impersonal.

NATURAL SAU ARTIFICIAL
Dacă aveţi ocazia la târguri de profil să vizitaţi şi să observaţi case la cheie realizate integral cu materiale trecute printr-un proces tehnologic de fabricare sau prefabricare, vă veţi convinge de senzaţia de artificialitate pe care acestea o lasă, mai ales la nivel tactil şi vizual. De altfel, este suficient să aruncaţi o privire în propria locuinţă şi veţi vedea, mai ales că dacă aţi reamenajat-o de curând, că materialele moderne deţin o majoritate zdrobitoare.

Montate impecabil, cu detalii perfecte, ele par a fi totuşi prea ordonate, prea aliniate. De aceea nu este deloc întâmplător faptul că noile finisaje au texturi interesante, modele în relief, alternanţe de culori mate şi lucioase, pentru a compensa lipsa unei trăsături importante: naturaleţea.

REACŢIA DE ECHILIBRARE
Cu toate acestea, atenţii acordate detaliilor finisajelor moderne, de a le face interesante, cumpărătorii simt nevoia de a contrabalansa imaginea calculată, perfectă a amenajării caselor lor prin apelul la natură. Plantele de interior ar fi cea mai simplă soluţie de a induce o atmosferă relaxantă, dar stilul de viaţă actual pur şi simplu nu mai poate include timpul necesar îngrijirii acestora. Aşa că, cel puţin la noi, oamenii care nu au timp de plante împlinesc dorinţa de a avea puţină natură în casele lor prin prezenţa lemnului.

Deseori acestea este doar mimat, în sensul că în locul unui mobilier din lemn masiv se achiziţionează unul din PAL melaminat, dar cu model şi culoare ce seamănă cu diferite esenţe lemnoase ori parchet laminat în detrimentul unuia stratificat (care la suprafaţă are lemn veritabil) sau masiv. Este o reacţie nu deseori conştientizată, dar evidentă în locuinţele românilor de a armoniza, de a aduce căldură şi sentimentul de cuib prin apelul la ceea ce este sau poate sugera lemnul.

Motivele invocate la cumpărarea obiectelor şi finisajelor din lemn sunt unele ce ţin de proprietăţile acestuia: că poate fi extrem de decorativ, că este trainic, că se asortează cromatic şi textural cu aproape orice alt tip de material natural sau artificial etc.

CONOTAŢII CULTURALE
Dar de ce oare lemnul este în topul preferinţelor? Doar pentru că este un material viu, natural? Se pare că explicaţiile sunt foarte simple: lemnul este cel mai folosit material de construcţie şi finisare. El nu este neapărat corelat cu ideea de natură pentru că la un moment dat ar fi fost parte a unui copac, cât mai degrabă cu ideea de casă rustică, ridicată într-un peisaj puţin domensticit de către om. El induce senzaţia de căldură nu numai pentru că este un bun material conductor, ci şi pentru că în casele de odinioară, cu spaţii mici şi vatră, cum se văd la Muzeul Satului, oamenii găseau refugiu, relaxare în cămăruţele unde lemnul masiv era nu numai sub forma bârnelor acoperişului sau a mobilei, ci şi sub a celor mai simple obiecte, cum ar fi tacâmurile.

Lemnul a fost şi suportul perfect pentru creaţii de artizanat, în el se putea ciopli, sculpta, încustra motive, scene etc. Lemnul este preferat pentru că este adânc ancorat încă în conştiiţa culturală a românilor. Nu e vorba deci numai despre culoare, textură, proprietăţi tehnice, ci chiar despre conotaţii culturale, geografice (date de climă şi materie primă la îndemână) şi istorice.

Iar în epoca actuală el capătă noi semnificaţii, în contextul în care distanţarea faţă de natură este foarte evidentă, mai cu seamă în modul de dispunere şi de amenjare a spaţiilor urbane.

PLAFON CASETAT
Foarte spectaculoase şi în plină revenire ca şi abordare de amenajare pentru un anumit tip de încăperi sunt plafoanele casetate cu lemn. Prezenţa acestui material pe nivelul de sus al încăperii conferă eleganţă spaţiului şi dă o plăcută senzaţie de căldură, de calm, de siguranţă. Desigur, o astfel de abordare are nevoie de un plafon suficient de înalt şi de o suprafaţă generoasă pentru a obţine efectul dorit.