Cesiunea de creanta

Ce faci pentru a primi inapoi sumele de bani imprumutate Ce faci pentru a primi inapoi sumele de bani imprumutate

Doamna R.V. spune ca a imprumutat acum un an unei cunostinte o suma consistenta de bani, iar imprumutatul, ca in multe asemenea situatii, refuza categoric sa mai restituie suma imprumutata, desi intre parti (asistate de un martor) s-a semnat o chitanta de mana, prin care s-a consemnat imprumutul. Cineva i-a sugerat ca ar putea incheia un contract de cesiune de creanta. Ce inseamna cesiunea de creanta?

Asa cum o defineste doctrina, cesiunea de creanta este un contract, o conventie prin care un creditor transmite catre alta persoana creanta sa, aceasta din urma devenind la randul sau creditor. Partile acestei conventii sunt: cedentul, adica acel creditor care transmite creanta sa catre cesionar - cel care devine creditor. Cel care datoreaza in speta de fata suma imprumutata se va numi dupa incheierea contractului de cesiune debitor cedat. Conventia devine valabila, in cazul nostru, din momentul predarii chitantei de mana de catre cedent cesionarului. Pentru a fi opozabila si debitorului, adica imprumutatului, cesiunea trebuie notificata, in caz contrar fata de acesta nu produce efecte. Asadar, acesta va fi anuntat in scris (cu confirmare de primire, pentru a avea o dovada scrisa a trimiterii) despre conventia dintre primul creditor si cel de-al doilea. Daca debitorul accepta cesiunea, acesta va trebui sa confirme in scris acceptarea, dar aceasta nu este neaparat necesara pentru ca cesiunea sa produca efecte juridice.

Dupa incheierea conventiei intre cedent si cesionar, cesionarul devine unicul creditor in raport cu imprumutatul si are aceleasi drepturi fata de acesta pe care le avea si primul creditor.

Desigur ca pentru cesiune cedentul trebuie sa primeasca de la cesionar o suma de bani, in general inferioara celei ce i se cuvenea in temeiul chitantei de imprumut, insa grija recuperarii banilor de la imprumutat va apartine celui de-al doilea creditor. Insa, chiar daca cesiunea a fost gratuita, debitorul va datora cesionarului exact suma de bani inscrisa in chitanta.

Revenind la problemele legate de construirea unei case, mai multi cititori s-au confruntat cu o alta institutie a dreptului civil roman: novatia.

Astfel, cativa cititori ne-au spus oful lor legat de neseriozitatea unor constructori pe care i-au angajat pentru a construi "casa visurilor lor". Problemele au aparut atunci cand beneficiarii au observat anumite neconformitati ale constructiei cu proiectul sau vicii in executie, lucruri pe care le-au semnalat constructorilor. Din nefericire, desele discutii i-au determinat pe unii dintre constructori nu sa indrepte greselile create, asa cum ar fi fost normal, ci sa propuna beneficiarilor incheierea unui contract de novatie. Ce presupune insa incheierea unui astfel de contract? La ce se expun beneficiarii acceptand propunerea constructorilor?

In primul rand, novatia este o conventie prin care partile unui contract, in cazul nostru antreprenorul si beneficiarul, hotarasc sa inceteze raportul obligational existent (adica contractul de antrepriza), transformandu-l intr-un nou raport obligational. In cazurile cititorilor nostri, antreprenorii le-au propus incheierea unui contract de novatie care presupune (din descrierile acestora) inlocuirea unei parti din contract, si anume a antreprenorului, cu un altul, ceea ce in termeni de specialitate se numeste novatie subiectiva.

Prin incheierea unui astfel de contract, vechiul antreprenor isi doreste sa "scape" de toate indatoririle pe care le avea fata de beneficiar, lasand alt constructor sa repare greselile sale. Prin efectul novatiei, vechiul constructor este eliberat de orice obligatie pe care o avea fata de beneficiarul constructiei. Se numeste novatie, deoarece contractul incheiat ulterior contine un element nou si anume o noua parte contractanta, in persoana noului subantreprenor.

Ce ii sfatuiesc pe beneficiari este sa fie foarte atenti si, chiar daca accepta sa schimbe antreprenorul prin semnarea unui contract de novatie, sa nu accepte insa ca noul contract sa contina clauze dezavantajoase si nici mai putine garantii decat cele pe care le oferea contractul vechi.