Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am amintit in numărul trecut despre conductorii şi cablurile armate. Spuneam atunci că prin conductori armaţi se inţeleg conductori care au două rănduri de izolaţie exterioară, iar intre acestea se află o armătură făcută din folie sau plasă metalică impletită, asemănătoare celei de la cablurile de antenă.
Am amintit in numărul trecut despre conductorii şi cablurile armate. Spuneam atunci că prin conductori armaţi se inţeleg conductori care au două rănduri de izolaţie exterioară, iar intre acestea se află o armătură făcută din folie sau plasă metalică impletită, asemănătoare celei de la cablurile de antenă.
Aceste cabluri se codifică CYABY şi se fabrică in aceleaşi game ca şi cablurile fără armătură, inclusiv CYABY 3 x 25 + 16 pentru alimentare trifazată cu fir neutru. In genere, izolaţia firelor interioare este de culori diferite, cu observaţia că la cablul cu fir neutru acesta este intotdeauna de culoare galben-verde.
Cablurile de forţă, flexibile de la 2 x 1,5 la 5 x 16 se codifică MCCG. Pentru sudură se foloseşte cablul codificat MSUD C de la 16 la 50. Marile firme producătoare de cabluri sunt HELUKABEL , NEXANS şi din Romănia IPROEB (firmă cu tehnologie germană). A mai rămas de discutat despre cablurile speciale, cum ar fi cele pentru antenă şi satelit, ca şi despre cablurile telefonice şi audio.
Cablurile de antenă (codificate RG) sau de satelit (codificate SAT sau SKYSAT) sunt cabluri coaxiale (cu manta) din cupru, cu o impedanţă de 75 ohmi la un diametru de 0,58 mm (antenă) şi 1,13 mm (satelit). La aceste cabluri se specifică şi raza de curbură sub care nu este recomandabil a fi indoite.
Cablurile audio sunt cabluri bifilare, din cupru, cu izolaţie negru-roşu sau transparentă, folosite in special la conectarea boxelor sau la transmisia semnalului sonor.
Cablurile de telefonie, cu două sau mai multe conductoare (pentru cazul in care se conectează şi faxuri), sunt in general de diametre mai mici, de 0,6 sau 1,1 mm.
Intre cupru si aluminiu
Conductorii de aluminiu se fabrică mai ales pentru cabluri de uz general, cum ar fi alimentările cu energie electrică. Aceştia se codifică la fel ca şi aceia de cupru, numai că au un A inainte (de exemplu ACYY sau AFY etc.) şi se fabrică in aceleaşi game de dimensiuni.
Despre multe din diferenţele dintre conductorii de cupru şi aluminiu am tot discutat pe parcursul articolelor anterioare şi nu aş dori să vă plictisesc repetăndu-le. Aş adăuga un singur aspect şi anume faptul că datorită greutăţii specifice de 8,9 kgf/dmc la cupru faţă de 2,7 kgf/dmc la aluminiu, pentru aceeaşi lungime de conductor cel de aluminiu este de trei ori mai uşor.
Asta se adaugă la costul mai mic al aluminiului faţă de cupru. Dacă am calculat la un anumit curent şi tensiune secţiunea unui conductor din cupru, se alege din tabel secţiunea cea mai apropiată, dar mai mare.
Dorim să-l inlocuim cu unul din aluminiu, se poate calcula din nou (cu rezistivitatea aluminiului) sau se poate alege secţiunea imediat următoare celei pentru cupru.
Aparate pentru conectica
Conectarea cablurilor electrice nu necesită, in majoritatea cazurilor, o aparatură deosebit de sofisticată. De fapt, in fiecare locuinţă ar trebui să existe un aparat de măsură pentru tensiune, curent şi rezistenţă, aşa-numitul voltampermetru, care nu este obligatoriu să fie foarte performant. Cu acest aparat este la indemăna oricui să măsoare tensiunea electrică, pentru a nu lucra sub tensiune şi a evita astfel pericolul de electrocutare.
Ohmetrul incorporat face posibilă măsurarea rezistenţei electrice, dar mai ales a continuităţii unui cablu (rezistenţă infinită egal cablu intrerupt). Legăturile electrice se pot face prin lipire sau cu ajutorul unor elemente de conectică: cleme (sau şiruri de cleme), borne, papuci inelari sau spadă (izolaţi sau neizolaţi), papuci faston (mamă - tată, izolaţi sau neizolaţi) sau diferite tipuri de prize.
Pentru innădirea unui cablu se va proceda la dezizolarea conductorilor pe o suprafaţă de 2-3 cm, după care firele se răsucesc străns impreună (este recomandabilă cositorirea cu un letcon) şi se izolează cu bandă izolatoare (exclus cu scotch, acest tip de bandă neavănd proprietăţile necesare şi prezentănd riscul de a se topi sau chiar de a se aprinde).
Se repetă operaţia pentru fiecare conductor al cablului, avănd grijă să se lege corect firele intr ele (roşu cu roşu, albastru cu albastru etc.). Conductoarele se vor innădi decalat, nu toate in acelaşi loc.
Atenţie sporită
Instalaţiile electrice necesită o atenţie sporită şi o intreţinere adecvată. Pentru aceasta este necesar să avem o serie intreagă de scule care, de asemenea, trebuie bine păstrate şi intreţinute. Un minim necesar se compune din: un patent, un cleşte de tăiat cabluri, un cleşte şpiţ (un patent cu vărful ascuţit), un cleşte cioc de papagal (un şpiţ cu vărful indoit la 90 de grade) folosit pentru introducerea firelor in locuri mai greu accesibile, un cleşte cioc de raţă (cu vărf lat), şurubelniţe de diferite mărimi, un creion de tensiune (arată prezenţa tensiunii). Toate acestea trebuie să aibă mănerele bine izolate electric. Pentru cleşti, in cazul in care izolaţia este crăpată, se găsesc izolatori de schimb, iar şurubelniţele cu măner crăpat se vor inlocui. De asemenea, sunt necesare: un ciocan de lipit electric (letcon), fludor, pastă decapantă. Â
