Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In urma numeroaselor scrisori venite de la cititori ne-am hotărăt ca incepănd cu numărul de azi să elucidăm aşa-zisul "mister" al cablurilor şi conductorilor electrici, despre care am pomenit cu diverse ocazii.
In urma numeroaselor scrisori venite de la cititori ne-am hotărăt ca incepănd cu numărul de azi să elucidăm aşa-zisul "mister" al cablurilor şi conductorilor electrici, despre care am pomenit cu diverse ocazii. Prin definiţie, un conductor este format dintr-un singur fir, izolat sau nu, in vreme ce prin cablu se inţelege un ansamblu de două sau mai multe fire izolate intre ele ce sunt izolate de exterior printr-o imbrăcăminte comună, numită manta, din material textil, PVC sau alt material izolator. Deci un cablu conţine mai mulţi conductori izolaţi intre ei sub un inveliş comun.
Veţi intălni adesea denumirea de conductoare in loc de conductori sau de cable in loc de cabluri, ceea ce in "argoul" electricienilor reprezintă de fapt acelaşi lucru. Pe parcursul materialului vom folosi una sau alta dintre cele două denumiri şi o vom face pentru a vă familiariza cu noţiunile respective. Pentru a nu repeta mereu sintagma "conductori şi cabluri" ne vom referi numai la conductori, cu menţiunea că ceea ce vom explica despre ei este valabil şi pentru cabluri (diferenţele fiind expuse explicit). In cele ce urmează vom discuta doar despre cele mai uzuale folosite in gospodărie.
Clasificare generală
Conductorii se impart in două mari categorii: monofilari şi multifilari. Conductorii monofilari (sau blank sau rigizi) sunt dintr-un singur fir masiv, iar cei multifilari (sau liţaţi sau flexibili) sunt alcătuiţi din mai multe fire subţiri (liţe) puse impreună şi izolate impreună. Cănd vorbim despe secţiunea conductorului ne referim doar la secţiunea părţii conductoare (metalului) fără a lua in considerare şi izolaţia. La conductorul multifilar se consideră secţiunea mănunchiului de liţe care alcătuiesc partea conductoare. Cănd vorbim despre secţiunea unui cablu, ne referim la secţiunea unui singur conductor, toate fiind egale intre ele. Există o singură excepţie, şi anume cablurile trifazate peste 25 mmp cu conductor de nul, care nul este mai subţire şi are o secţiune menţionată separat (vezi codificare).
Conductorii pot fi de semnal (suportă tensiuni pănă in 50V), de comandă (pănă la 100V), de alimentare (pănă la 1.000V) sau de putere (peste 1.000V). Se clasifică de asemenea după utilizare: conductori de uz general,  de telefonie, pentru antene, pentru minerit etc. In cazul in care cămpul magnetic generat de curentul care trece printr-un cablu poate produce interferenţe (cablul se află in vecinătatea unor cabluri de semnal) se folosesc cabluri armate, adică intre mantaua izolatoare exterioară şi izolaţiile conductorilor ce alcătuiesc cablul se pune din fabricaţie o folie sau o plasă metalică.
Codificare ethnică
Conductorii se codifică prin litere şi cifre, cifrele indicănd secţiunea conductorului. Conductorii monofilari au codul MY, iar clasa de fabricaţie poate fi: 1; 1,5;Â 2,5;Â 4;Â 6; 10; 16; 25; 35; 50 mmp. Conductorii multifilari au codul MYF şi se fabrică in aceeaşi clasă avănd in plus şi conductori de 0,5 şi 0,75 mmp. Peste aceste dimensiuni nu se fabrică decăt la comandă specială. Codificarea cablurilor respectă aceleaşi reguli numai că, in plus, se specifică numărul de conductori conţinuţi de cablu.
Cablurile rigide se codifică CYY şi se fabrică cu 2 (de 1,5 şi 2,5), 3 (1,5; 2,5; 4), 4 ( 1,5; 2,5; 4; 6; 10 şi 16) şi 5 (1,5; 2,5; 4; 6; 10 şi 16) conductori (se scrie, de exemplu, CYY 3x2,5). Se fabrică de asemenea un conductor CYY 3x25 +16 ceea ce inseamnă 4 conductori, 3 de 25 mmp şi un nul de 16 mmp pentru alimentări de forţă. Se găsesc de vănzare in colaci de 100 m. Despre alte conductoare, moduri şi accesorii de conectare, in numărul viitor
La bobinat
La diferite bobine se utilizează numai conductori de cupru izolaţi cu un lac de email. De asemenea, pentru transmisia de semnale se vor folosi numai cabluri de cupru, in majoritatea cazurilor cu manta pentru evitarea de influenţe magnetice provenite prin interferenţă sau cămp magnetic. Conexiunea trebuie să fie fermă, realizată prin lipire cu cositor sau prin dispozitive papuc faston-lamelă prevăzut cu teacă izolatoare de protecţie. Cablurile de semnal sunt de o largă varietate, putănd avea in componenţă pănă la 21 de conductori şi chiar mai multe, izolate intre ele pe perechi uneori torsadate, sau prevăzute cu mantale protectoare ( de genul cabluri in interiorul cablului principal). In genere la cablurile multifilare multiple (peste 5 conductori) conductorii sunt izolaţi cu culori diferite sau sunt numerotaţi din loc in loc pentru o identificare rapidă.Â
Sfat
Racordurile de forţă (se realizează numai de personal autorizat) de la reţea la consumatorul individual se fac cu cabluri de secţiune de forma unui sector de cerc pănă in cofretul exterior, iar de acolo se foloseşte cablu monofilar trifazat cu fir de nul şi pănă la tabloul general din locuinţă. Cablul se izolează de stălpii de susţinere cu izolatori de porţelan. Se respectă regulile de protecţie contra fulgerelor (vezi numărul anterior). Pe distanţe lungi se recomandă folosirea de cablu special cu fir de oţel incastrat in cămaşă (izolaţia exterioară) pentru susţinerea greutăţii. Cablul ingropat se trage prin ţevi (metalice sau de plastic) cu izolaţie normală sau direct (cu izolaţie specială)
