x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Casa Grădinile Palatului Versailles o gigantică pictură vegetală

Grădinile Palatului Versailles o gigantică pictură vegetală

de Ing. Lucian Cristian    |    12 Mar 2009   •   00:00

La 12 martie 1613 s-a născut André le Notre, marele arhitect peisagist care a reuşit să "construiască" una dintre cele mai complexe grădini din lume, grădina palatului de la Versailles. Am ales să-l sărbătorim prin prezentarea celebrei sale creaţii.



Palatul Versailles este situat undeva la sud-vest de Paris, în comuna Versailles. Aflat pe fostul domeniu Gondi, domeniu cumpărat de Ludovic al XIII-lea în anul 1663, se pare că palatul avea deja un parc, dar acesta nu semăna nici pe departe cu ceea ce va face Ludovic al XIV-lea începând cu anii 1660. Reşedinţă a regilor Franţei în timpul Regelui Soare, a lui Ludovic al XV-lea şi a lui Ludovic al XVI-lea, acest domeniu rămâne cel mai atractiv şi vizitat loc turistic din Franţa. De altfel a fost şi primul muzeu de istorie al Franţei deschis la 10 mai 1837 sub denumirea de Muzeul Gloriilor Franţei.

GRĂDINAR SAU ARTIST PEISAGIST?
Dorinţa regelui Ludovic al XIV-lea de a se muta în afara Parisului, unde să construiască ceva pe măsura ambiţiilor sale, a făcut ca domeniul de la Versailles să corespundă cel mai bine intenţiilor suveranului. Parcul deja existent îi dă acestuia ideea amenajării unei grădini închinate în principal zeului Apollo, Zeul Soare, forţând similitudinea cu porecla sa de Rege Soare. Pentru aceasta apelează la André le Notre, grădinarul-şef la Tuileries.

André le Notre care studiase matematicile, pictura şi arhitectura, moştenise slujba de la tatăl său, şi el la rândul său fiu de grădinar. Deşi principala sa preocupare în perioada 1665-1687 a fost parcul de la Versailles, nu putem să omitem şi celelalte opere ale maestrului, cum ar fi grădinile de la Fontainebleau, Greenwich (Anglia),  Saint Cloud şi chiar Tuileries, unde una dintre perspectivele trasate de el a precedat actualul Champs Elisee. Născut la 12 martie 1613, moare la vârsta de 87 de ani, după o carieră prodigioasă, cunoscut ca întemeietorul a ceea ce se va numi "jardin ŕ la francaise", adică grădină în stil francez. Opera sa în cadrul Versailles-ului va fi continuată cu succes de Jules Hardouin Mansart.

MINUNILE GRĂDINII
Modificată în timpul domniei mai multor regi, grădina a fost de fapt construită în esenţă de unul singur: Regele Soare. Acest parc a fost construit în patru etape majore: prima (1661-1663) în care se definitivează Orangerie (sera de portocali şi arbori exotici) şi Grota lui Thetys, ce va fi completată în a doua perioadă de construcţie. Cea de a doua (1664-1680) este şi cea mai prodigioasă, atunci se termină Grota lui Thetys şi apar Bassin de Latone, Basin d'Apollon, Grand Canal, Parterre d'Eau, Bassin des Sapins,  Piece d'Eaux des Suisses. A treia perioadă (1680-1687) se manifestă prin modificările aduse de Mansart stilului Le Notre, iar cea de a patra perioadă (1704-1708) este una austeră, în care nu se mai construieşte nimic ci au loc doar anumite modificări aduse la Bosquets  (aşa-numitele "tufişuri", de fapt, locuri înconjurate de arbori în care se aflau teatre, fântâni, cercuri cu statui etc.).

AMBIŢII REGALE
Nu vom face o descriere a tuturor frumuseţilor ce se pot admira în acest parc întins pe o suprafaţă de 815 ha, vom furniza numai câteva date, zicem noi sugestive, pentru a ilustra grandoarea acestuia.

Parcul dispune de aproximativ 200.000 de arbori, câteva sute de statui şi grupuri statuare, 1.700 bazine şi fântâni încă active (din cele 2.000 iniţiale), 620 jeturi de apă, Marele Canal cu o suprafaţă de 23 ha şi un perimetru de 5,57 km. Alimentarea cu apă se face prin cei 35 km de ţevi  subterane şi sunt necesari aproximativ 3.600 mc de apă în timpul "Grand Eaux" (Marile Jocuri de Apă), când toate fântânile funcţionează la capacitate maximă. Anual aici se plantează circa 210.000 de flori.


Alimentare cu apă

Alimentarea cu apă a fost o mare provocare la acel timp. Problema nu a fost rezolvată complet niciodată, deşi s-au făcut mai multe baraje, ba chiar s-a încercat devierea râului Eure. Costurile cu apa erau o treime din costurile totale de întreţinere a domeniului.

×
Subiecte în articol: constructii celebre