x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Casa Izolaţia care se pune sub învelitoare

Izolaţia care se pune sub învelitoare

de Adela Parvu    |    11 Sep 2008   •   00:00

Izolarea acoperişului se face către interior, sub scheletul lemnos al acestuia, la nivelul podului sau mansardei. Dar o firmă germană vine cu o inovaţie: izolaţia acoperişului realizată către exterior

Izolarea acoperişului se face către interior, sub scheletul lemnos al acestuia, la nivelul podului sau mansardei. Dar o firmă germană vine cu o inovaţie: izolaţia acoperişului realizată către exterior


Pentru a rezista în timp şi a fi eficientă din punct de vedere energetic (costuri mici la întreţinere), o construcţie trebuie izolată corespunzător. Acest proces de anvelopare a clădirilor începe de la fundaţie şi este finalizat la nivelul acoperişului, indiferent că este vorba de ridicarea unei construcţii noi sau de renovarea uneia vechi.

Foarte mulţi oameni consideră că izolarea casei se rezumă doar la tîmplăria cu geamuri termoizolante şi acoperirea faţadei cu plăci de polistiren. Nu este deloc aşa, iar omisiunile sau înţelegerea greşită a economiei de materiale în privinţa izolării pot avea consecinţe nedorite şi, în principal, degradarea mult mai rapidă, în timp, a clădirilor. Conform studiilor făcute de firma Isover pierderile de căldură sunt de circa 26% la nivelul acoperişului, 16% prin ziduri, 16% prin pardoseală, 15% prin punţile termice şi 23% prin schimburile de aer cu exteriorul (uşi şi ferestre deschise, curenţi de aer).

Rezultă, deci, faptul că o izolare corespunzătoare, care să se simtă şi prin cheltuieli mici în buzunar, dar şi grija faţă de mediul prin emisii de dioxid de carbon cît mai mici, se face luînd în considerare fiecare parte constructivă, toate nivelele locuinţei.

 

Mai mult spaţiu în pod

Pentru a nu reduce dimensiunile spaţiului locuibil, anveloparea unei case se face la exteriorul ei, de la fundaţie la acoperiş, iar straturile izolante se montează preponderent la exterior. Pînă de curînd numai acoperişul făcea excepţie de la regulă. De ce? Pentru că învelitoarea în sine era considerată parte protectoare din ansamblul anvelopei, iar stratul izolator se poziţionează în structura uşoară a acoperişului. Acesta se montează în majoritatea cazurilor la interior, sub învelitoare, între căpriori, fiind reprezentat de vată de sticlă de grosimi diferite, în funcţie de gradul de izolare vizat. Pentru ca stratul izolator să fie bine aplicat, între învelitoare (fie ea metalică, ţiglă ceramică, bituminoasă etc.) şi vata de sticlă e bine să existe un strat de scînduri (astereală), care să ferească izolaţia de umezeală.

Faptul că în foarte multe case spaţiul podului poate fi exploatat prin mansardare, a făcut ca producătorii din industria materialelor de construcţii să găsească noi metode pentru a se putea cîştiga mai mult spaţiu la interior şi a lăsa la vedere structura frumoasă a acoperişului. Izolarea optimă a podului, în mod clasic, se face cu două straturi de vată de sticlă aşezată între căpriori, o dată longitudinal, şi a doua oară transversal, ceea ce face ca în final tot spaţiul disponibil între căpriori să fie consumat de acesta. În plus, izolaţia trebuie mascată, lucru care se face cu plăci de gips-carton şi mai rar cu placări din lemn, care să păstreze aerul rustic sau boem de mansardă.

 

Inovaţia de la exterior

Compania germană Thermodach a găsit o soluţie ingenioasă de izolare la nivelul acoperişului: plăci de polistirol care se montează direct sub învelitoare. Aceste plăci au densităţi diferite şi striaţii special concepute pentru a putea fi montate deasupra lor învelitori diferite, de la tablă cutată la ţigle clasice, ceramice. Nu numai că tot procesul de izolare este mai puţin complicat, dar rezolvă problema transferului termic direct la sursă.

Specialiştii germani au constatat faptul că şi în prezenţa unei izolaţii bine executate şi calculate, la nivelul podului vara este cald (un înveliş metalic putînd ajunge şi la 60 de grade Celsius), iar pe timp de iarnă ambianţa este mai răcoroasă. Cauza este supraîncălzirea, respectiv răcirea învelitorii, care nu are puterea de a opri transferul termic către interior. Aşa că au venit cu soluţia acestor sisteme de izolare a învelitorii, cîştigîndu-se şi spaţiu la interior, atît pentru casele noi, cît şi pentru renovările podurilor vechi.

 

Protejează şi structura

Noul sistem de izolare a acoperişurilor lansat de firma Thermodach nu vine doar cu avantajele rezolvării transferului de căldură şi o protecţie sigură şi reală imediat sub învelitoare, ci mai mult, asigură înclusiv integritatea în timp a structurii uşoare din lemn a acoperişului. Plăcile acestui sistem acoperă inclusiv şipcile folosite pînă acum pentru fixarea ţiglei sau tablei. Astfel, se preîmtîmpină deteriorarea în timp a formei acoperişului, iar ploaia, căldura, zăpada şi murdăria nu ajung sub nici o formă la interior, sub învelitoare realizîndu-se un strat perfect etanş. Aceste plăci au incorporate folii anticondens şi de difuzie a vaporilor, materialul din care sunt produse fiind, conform firmei germane, nontoxice şi nedăunătoare mediului înconjurător. www.thermodach.de

×
Subiecte în articol: cum e la alţii învelitoare