Lumini în noapte şi orientarea pe drumuri fără pulbere

Numai cine nu a călătorit pe întinderea oceanelor nu-şi poate imagina bucuria imensă care îi cuprinde pe marinari când, după luni în şir de navigat în care nu au văzut decât apă, la orizont clipoceşte prietenos luminiţa unui far, ceea ce înseamnă apropierea uscatului mult visat. Cum au apărut farurile, perioada lor de glorie şi modificările de-a lungul anilor vă vor fi prezentate în materialul de azi.

PRIMUL FAR DIN LUME
Se pare că primul far din lume a fost cel din Alexandria. Construcţia era amplasată pe vechea Insulă Pharos. Insula a fost legată de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindcă avea şapte stadii lungime, adică 1.300 m. Din cauza condiţiilor de navigaţie foarte periculoase în lungul coastelor, se impunea construirea unui far. Datorită depunerilor de aluviuni, la ora actuală, insula a devenit o peninsulă înglobată în cadrul oraşului Alexandria. Se pare că denumirea de far se trage de la numele insulei. Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. În partea inferioară se găsea un turn de formă pătrată, cu latura de 30 m şi înălţimea de 55 m, cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul.

Urma apoi un turn octogonal, în care se înşirau scări în formă de spirală, cu latura de 18 m şi o înălţime de 27,5 m. Cu ajutorul scărilor se ajungea în cel de-al treilea turn cilindric, cu o înălţime de 7,3 m, în care se făcea focul şi se aflau oglinzile. În vârf se găsea statuia lui Poseidon. Înălţimea farului era de 117 m. Pentru menţinerea focului era necesară o cantitate imensă de combustibil. Lemnele erau transportate, după unii autori, cu căruţe trase de cai sau catâri care urcau pe o rampă în formă de spirală, iar după alţii, cu ajutorul unor scripeţi de la prima la a doua terasă şi apoi pe scară. În spatele focului se găseau oglinzi uriaşe de bronz, care reflectau lumina la distanţe de peste 50 km, luminând rada şi ghidând corăbiile. În timpul zilei era folosită lumina solară, care era amplificată de uriaşele oglinzi. Scrierile lui Strabon şi ale lui Pliniu cel Bătrân descriu turnul şi splendida marmură albă în care era îmbrăcat. Acest far a funcţionat peste 1.500 de ani, fiind distrus parţial de arabi şi parţial de cutremure.

EVOLUŢIA ÎN TIMP
De fapt, un far este o sursă de semnalizare care, în special pe timp de noapte, emite un semnal luminos de dirijare pentru navigatori. În genere, farurile sunt construite pentru a indica locurile periculoase pentru nave şi/sau apropierea de rada unui port. Pentru a fi eficiente farurile trebuie să emită semnalul luminos la o distanţă suficient de mare, încât navele să aibă timp să evite pericolele.

Calculul înălţimii farului se bazează pe teorema lui Pitagora pentru triunghiuri dreptunghice, importantă fiind şi înălţimea malului pe care se construieşte. De asemenea, în decursul timpului a evoluat şi tipul combustibilului folosit, pornind de la lemn şi ajungând pe la 1750 la uleiul de balenă, pentru ca, o dată cu descoperirea curentului electric, acesta să rămână cel mai folosit. Oglinzile, sau lentilele, cum sunt cunoscute în limbajul clasic, au suferit şi ele mari transformări. De la cele de bronz şlefuit (sau sticlă?) folosite la farul din Alexandria până la lentilele tip Fresnel, care polarizează şi focalizează lumina în mănunchiuri de raze paralele, ingeniozitatea umană a făcut tot felul de experimente, unele mai mult sau mai puţin reuşite decât altele.

De asemenea, în zilele noastre a evoluat mult şi forma turnurilor care adăpostesc farurile, aceasta devenind aerodinamică, pentru a face faţă vânturilor şi furtunilor la care sunt supuse.

ERA MODERNIZĂRII
În epoca actuală, funcţionarea acestui vechi sistem de semnalizare a fost şi ea atinsă de modernizare. Astfel, pentru realizarea secvenţei de semnalizare luminoasă care personalizează farul se folosesc obturatoare automate de precizie, iar orientarea oglinzilor în cele mai favorabile poziţii se face cu ajutorul calculatoarelor. Rotirea sistemului luminos este realizată cu sisteme automate. În plus, sistemul luminos este mai nou dublat de un sistem de unde radio, care emite pe diferite lungimi de undă, fiecare lungime fiind personalizată pentru un anumit far, făcând imposibilă confuzia. Toate acestea se studiază cu titlu obligatoriu la Facultatea de Marină.