Povestea caselor familiei Ion C. BrAtianu din Bucuresti

Sa vorbesti despre viata lui Ion C. Bratianu inseamna sa vorbesti de toata istoria Romaniei de la 1848 pana la 1890. Una se confunda cu cealalta, scria Ion G. Duca. Intr-adevar, greutatea numelui Bratianu este apasatoare, dar acest articol nu este despre istoria Romaniei, ci despre patrimoniul arhitectural ce a apartinut uneia dintre cele mai importante familii politice a Romaniei moderne

Voi incepe, cum este si firesc, cu doamnele familiei Pia Bratianu si fiicele sale: Sabina, Mariuta, Tatiana si Pia, care au marcat profund epoca in care au trait. Contemporanii vorbesc despre Pia Bratianu ca despre o fiinta de o rara modestie si de o nobila simplitate, trasatura accentuata de mentalitatea specifica timpului si cultivata prin educatie. Ducand o existenta discreta, lipsita de ostentatie, fara false pretentii, intelegatoare, ea a avut o mare tandrete pentru copiii, prietenii si rudele sale. Mandra din fire si nu lipsita de o sclipitoare ironie, a avut aceeasi inteleapta seninatate in fata bucuriilor si a durerilor vietii.

Pia si Ion C. Bratianu au avut opt copii, cinci fete si trei baieti, dintre care primul copil, Florica, a murit la varsta de 3 ani. La inceput au locuit in casele din Calea Herastraului numarul 3 - actuala Calea Dorobantilor - unde s-a nascut Vintila. In toamna anului 1868 inchiriasera casele Moraitului, pe Strada Cismeaua Rosie, unde s-a nascut in octombrie Mariuta. Urmatorii opt ani ii petrec la Florica, pana in anul 1876, cand Ion C. Bratianu este numit prim-ministru, astfel familia Bratianu se stabileste definitiv in Bucuresti.

Familia Bratianu isi permite sa cumpere casa de abia in anul 1887, mai mult din motive sentimentale. Sabina Cantacuzino o descrie ca fiind "bine construita, cu geamuri mari convexe foarte caracteristice si multe dulapuri incastrate in ziduri. Toata mobila din salon de acaju masiv imbracata cu catifea bordeaux (…) cu masa mare cumparata de tata in 1866, frumoasele lampi de bronz (…) casa era luminata cu gaz aerian. Ni s-a parut un palat feeric, dar a doua zi deja am inteles in ce inghesuiala urma sa traim. Mama cu cei doi baieti si Pia ocupau camera de la intrare in curte, colt cu strada; tata pe cel opus si luase la el pe Ionel. In odaia din curte locuiau institutrita cu cele trei fete mai mari. Sufrageria era in odaia care dadea pe coridor, sala de studii sus".

Cat timp a fost prim-ministrul tarii (1876-1888), aici erau invitati in vizita, la pranz sau la cina regi, ambasadori si oameni politici, cum erau Golestii, C.A. Rosetti, P.P. Carp, D.A. Sturdza, A. Stolojan, Moruzi, C-tin Plagino, E. Costinescu. In aceasta cladire lipsita de somptuozitatea unei resedinte a unui prim-ministru s-au luat cu siguranta multe dintre hotararile decisive ce priveau politica tarii. De aceea, la cativa ani dupa moartea sa, bulevardul a primit numele sau, iar in 1904 a fost inaugurat grupul statuar din piata Universitatii.

CASA PILAT

Cea de-a doua casa care aminteste de familia Bratianu in Bucuresti este imobilul din Str. Romana nr. 6, actuala Nicolae Iorga nr. 8. In 1897, Ion N. Pillat, sotul Mariutei Bratianu, a cumparat cladirea in stil neoclasic de la mostenitorii lui Constantin Bossy.

Din corespondenta familiei reiese ca Mariuta "a transformat toata casa, de la pod la pivnita, de la poarta la calorifer, sera, bai si chiar mult mai mult decat in planul arhitectului Ion Berindey". Interioarele nu par a fi o ingramadire de obiecte scumpe. Mobilierul Bidemayer, sufrageria cu lambriuri sculptate in stil art nouveau, salonul Louis XVI si cel japonez, ce da spre sera; broderiile de Buchara, tapiseriile, covoarele, portelanurile de Sevres, Gall...-urile si bolurile persane, toate par a fi intr-o armonie perfecta. Toate au fost aduse de la Paris, unde, impotriva vointei intregii familii, Mariuta a locuit intre anii 1904 si 1910, pentru a asigura copiilor ei cea mai buna si rafinata educatie. Mariuta a avut trei copii: poetul Ion I. Pillat, Nicolae I. Pillat si Pia I. Pillat.

Mariuta este singura dintre cele patru surori care devine doamna de onoare a Reginei Maria. Anii petrecuti la Paris au transformat-o intr-o persoana cu un excelent bun-gust. Era singura din familie care aprecia pictura impresionista. "Mariuta este in admiratie in fata impresionistilor, pe mine m-au imbolnavit", scria Tatiana Sabinei.

ODAIE GOTICA

Tatiana (foto) s-a nascut la 9 martie 1870. Dintre surori, chiar ea marturisea ca a "luat toata cochetaria si usurinta". Marea ei pasiune era muzica, daca Sabina se limita la a asculta, Tatiana a luat aproape toata viata lectii de canto, fiind maniera ei preferata "pour passer le temp". Alaturi, marile doamne ale elitei societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca Irene Procopiu si Nadejde Stirbey, infiintasera "un club de muzica". In afara de colectiile de arta populara romaneasca, Tatiana a achizitionat de la anticarii din Paris, de la casa Hess, o intreaga odaie gotica, de la casa Böhler, mai ales lucruri Renaissance. Din Spania, de asemenea, achizitioneaza mobilier si tapiserii.

Familia Ion C. Bratianu in anul 1907 in gradina din spatele casei, de pe Bulevardul Bratianu

LA MOSIE

Conacul de la Darvari, jud. Ilfov, al lui Ilie Niculescu-Dorobantu, terminat in anul 1906, este tot opera arhitectului Cerkez. Acesta i-a amenajat si un helesteu, unde iarna Tatianei ii placea sa patineze. Trebuie spus ca familia Niculescu-Dorobantu este una dintre primele care ii comanda lucrari tanarului pictor Nicolae Grigorescu. Acesta picteaza bisericile din Puchenii Mari si Marginenii de Jos in judetul Prahova, ctitorii ale familiei.

Ilie Niculescu-Dorobantu a fost, de la inceputul secolului al XX-lea si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial seful organizatiei liberale de Ilfov si de nenumarate ori prefect de Ilfov. In testamentul sau facut public doneaza imobilul Asezamintelor I.C. Bratianu, cu conditia sa devina muzeu si sa poarte numele sau, al sotiei si al fiului lor.