Cine iubeste patina lucrurilor vechi are, fara indoiala, o slabiciune pentru istorie. Iar istoria poate fi a unui popor, a unei familii, a unui obiect sau a unei case. Construita la 1890 in Bucuresti, vila din imagini a fost cumparata de actualul proprietar acum cativa ani.

Farmecul arhitecturii sale electice l-a incantat. A gasit spatiile interioare pustii, aproape devastate de trecerea timpului si a urmelor lasate de nenumaratii chiriasi din perioada comunismului. Dar aceasta stare deplorabila l-a inspirat pentru o amenajare inedita, un altfel de stil clasic vazut printr-un ochi nostalgic.

FINISAJE INTENTIONAT VECHI

Surprinzator, atunci cand s-a apucat de reparatii, ajuns la etapa finisarii peretilor, proprietarul a cerut mesterilor ca nuanta si textura sa poarte imperfectiunile lasate de vreme. Mesterii au fost contrariati: cum adica ei, niste profesionisti, sa faca intentionat peretii astfel incat sa para fisurati, zgariati sau degradati? Simplu le-a spus proprietarul: vreau ca fiecare perete sau portiune de plafon sa fie antichizat, sa para vechi.

S-au conformat cu multa greutate muncitorii, amuzati si deopotriva intrigati de cererea nebuneasca a proprietarului. Zidarii si zugravii s-ar fi asteptat mai degraba la o restaurare care sa aduca in prim plan detalii candva aurite si somptoase ale casei, sa reconstituie in vreun fel stucaturile sau ancadramentele ferestrelor. Dar nu a fost vorba de asa ceva.

Colectiiile desperecheate si vechi, de obiecte, de la mobila vieneza si portelanuri de Bavaria la piese Art Deco, si-au gasit refugiul in atmosfera patinata a casei. Un ambient bizar care in final vorbeste despre istoria unei case si a lucrurilor pe care le contine. Este ca un platou de film in care fiecare colt pare sa aiba povestea lui.

MOTIVATIE FILOZOFICA

Dar de ce s-a dorit asa ceva? De ce un stil clasic "decazut" si nu unul stralucitor, elaborat, aristocratic? Motivatia proprietarului a fost aceea ca privirea lui ar obosi sa vada detalii perfecte intr-o lume mereu in cautarea perfectibilitatii. Si-a dorit o casa in care sa nu fie subjugat de false valori estetice, ci o casa in care sa poata admira frumusetea imperfectiunii, a materialelor supuse implacabil actiunii degradante a timpului. Si-a dorit o casa in care sa se simta firesc, asa cum este propria personalitate cu bune si cu rele, dar niciodata perfecta.

Si totusi, in vila spatioasa, cu ferestre mari, prin care lumina reflecta la interior camere cu decoruri scenografice, exista incaperi ce aduc confortul contemporan in cotidianul beneficiarului. Este vorba de bucatarie si bai, zone reconditionate inclusiv la nivelul instalatiilor, dar inspirat decorate in spiritul general al nostalgicului interior. Pretiozitatea placilor ceramice si a obiectelor sanitare marca Villeroy&Boch nu se remarca ostentativ privirii, dar aduc o nota de eleganta subtila. Sunt singurele incaperi in care materialele noi au fost necesare, dar ele sunt alaturate unor obiecte si piese de mobilier ce continua intentia estetica generala. Patina capata, surprinzator, mai multa forta imprimand vizitatorului senzatia de nostalgie a timpurilor trecute.

Este o casa spectaculoasa, la o atenta observare a obiectelor, a modului in care ele sunt alaturate, dar mai ales daca reusim sa o privim prin prisma celui ce o locuieste. O casa care vorbeste expresiv despre istorie intr-un alt fel decat ne-am astepta, o istorie a decadentei unei prosperitatii burgheze. Si prin asta este o casa care-ti impune sa rememorezi involuntar, gratie imaginatiei, tot ce a putut fi mai frumos vreodata in camerele inalte, spatioase ce adapostesc acum obiecte subrede, vechi si rare, adica valoroase.