Vila, din antichitate până în perioada modernă (II)

Forumurile, templele, arcurile de triumf, podurile, termele, apeductele şi viaductele sunt construcţii impresionante cu proporţii monumentale care ilustrează astăzi, chiar dacă numai parţial, sentimentul supremaţiei Imperiului Roman asupra întregii lumi antice.

Forumurile, templele, arcurile de triumf, podurile, termele, apeductele şi viaductele sunt construcţii impresionante cu proporţii monumentale care ilustrează astăzi, chiar dacă numai parţial, sentimentul supremaţiei Imperiului Roman asupra întregii lumi antice. Vila lui Ha­drian reprezintă unul dintre cele mai originale monumente din istoria artei şi a arhitecturii, care a influenţat artişti, arhitecţi, peisagişti şi scriitori începând din secolul XV şi până în prezent.

Publius Aelius Hadrian

A devenit împărat în anul 117, la vârsta de 41 de ani, domnia sa fiind una dintre cele mai controversate şi mai captivante din istoria Romei. Acesta a avut vocaţia ordinii, pe care a încercat să o instituie şi să o păstreze, însă a rămas celebru mai ales datorită programului său de reconstrucţie a fortificaţiilor, templelor şi a edificiilor publice din întreg Imperiul.

Vila imperială de la Tivoli

Hadrian a ridicat o nouă reşedinţă permanentă în oraşul antic Tibur, astăzi Tivoli, situat la 20 km est de Roma. Complexul somptuos, rezultat al călătoriilor împăratului, nu poate fi considerat o simplă vilă, în sensul obişnuit de locuinţă a aristocraţiei romane, întrucât acoperea o suprafaţă de peste 120 hectare.

Inspirat de lumea elenistică şi orien­tală, noul ansamblu arhitec­tural, cu vastele sale pavilioane, răspundea exigenţelor fastului ceremonialului unei curţi cu gusturi sofisticate. Avea o bibliotecă greacă şi una latină, un teatru grec şi unul latin, temple, o basilică, terme, vestiare, săli şi spaţii rezervate sportului – palestre, clădiri care aveau pro­babil mai multe etaje.

Toate aceste structuri erau conectate printr-o reţea subterană de pasaje, depozite, tuneluri, drumuri pentru căruţe şi camere ale sclavilor, întrucât Hadrian îşi dorise ca toată această infrastructură să nu fie vizibilă.

Etape de construcţie

Reşedinţa de la Tivoli a fost ridicată peste o clădire mai veche, ce data din secolul I î.Hr. Vila lui Hadrian prezintă două etape sucesive de construcţie: prima între anii 118-125, iar a doua între 126-134. Tehnica de construcţie este opus mixtum, care combină bucăţi de tuf, cărămizi şi ciment roman. Cărămizile tuturor edificiilor au ştampilate numele consulilor din acel an, ceea ce permite o datare exactă. Bibliotecile şi curţile lor interioare, încăperile private ale împăratului, basilica cu aşa numita sală a filozofilor, teatrul maritim, termele mari, nymphaeum, palestra şi clădirea garnizoanei sunt printre primele ridicate, cărămizile lor datând între anii 117-123.

Probabil vestea întoarcerii la Roma a împăratului, după o călătorie neîntreruptă timp de patru ani, a grăbit ritmul de construcţie, întrucât restul cărămizilor edificiilor datează din anii 123-124. Din a doua etapă sunt termele mici, turnul Roccabruna, Piazza d’Oro, pretoriul, arena gladiatorilor, vestibulul, Pekile şi Canopus.

Carieră de materiale

Hadrian a murit în anul 136, mormântul său se află în castelul Sant’Angelo din Roma, care iniţial a fost mausoleul său, ulterior transformat în fortăreaţă. Vila imperială din Tivoli a fost folosită de succesorii săi numai ca reşedinţă de vară. Ultimul împărat roman care a locuit acolo a fost Diocleţian, ulterior întreg ansamblul fiind abandonat.

Din evul mediu şi până spre sfârşitul secolului XIX monumentele antice au fost utilizate drept cariere. Însuşi papa Pius al II-lea Piccolomini admintea că edificarea unei citadele a absorbit aproape în întregime mate­rialele extrase din vestigiile învecinate nobilului amfiteatru din Tivoli. Artişti şi arhitecţi ai Renaşterii au vizitat vila, aceasta având un rol important în re­descoperirea elementelor arhitecturii clasice care a influenţat perioada

Renaşterii şi Barocului.

În secolele XVI-XVIII vila este jefuită sistematic, multe opere de artă din muzee şi colecţii private din întreaga lume provenind de aici. Cele mai cunoscute simboluri ale vilei sunt centaurii Furietti, Faunul în marmură roşie şi mozaicul cu porumbeii care beau apă, aflate la muzeul Capitoliului. În present doar 40% din suprafaţa întregului sit poate fi vizitată. Un adevărat labirint unde nu este uşor să te orientezi, vila impresionează astăzi prin decorul natural, varietatea formelor arhitecturale şi nenumăratele încăperi, unde se mai întrezăresc câteva fresce cu motive vegetale sau geometrice, mozaicuri şi elaborate modele în stucco, vestigii ale luxului imperial. Frumuseţea liniştită a grădinilor vaste oferă o panoramă a împrejurimilor. Astfel arhitectura şi peisajul înconjurător se completează reciproc într-o manieră uimitoare, însă nimic nu este mai fragil decât echilibrul locurilor frumoase.

Premiul Piranesi-Yourcenar

Din 2002, Facultatea de Arhitectură “La Sapienza” împreună cu Academia de Arhitectură şi Arheologie “Adrianea”, municipalitatea oraşului Tivoli şi Comisia Patrimoniului Arheologic a re­giu­nii Lazio organizează anual con­cursul pentru premiul Piranesi-Yourcenar. Două personalităţi care au surprins în maniere diferite fascinanta istorie a acestui loc. Piranesi prin splendidele gravuri realizate în 1741, iar Marguerite Yourcenar prin celebra carte “Memoriile lui Hadrian”, publicată în 1951. Este o competiţie de idei ce se adresează studenţilor arhitecţi şi arheologi, pentru proiectarea unui nou muzeu al sitului. Acesta se desfăşoară în cadrul seminarului internaţional de muzeografie care are loc anual la vila lui Hadrian.