1 Mai sărbătoare cu “parfum” de mititei

Aniversarea zilei de 1 Mai vine din America anului 1889, când Congresul Internaţionalei Socialiste a hotărât ca să se sărbătorească Ziua Internaţioanlă a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago.

În România, această zi a fost sărbătorită prima dată prin mişcarea socialistă din 1890 şi tot de atunci a început şi tradiţia micilor şi a berii, la iarbă verde.

ARMINDENUL
La 1 Mai, în credinaţa populară românească, se sărbătoreşte Armindenul, simbol al vegetaţiei care protejează recoltele şi animalele. I se mai spune şi "ziua pelinului" sau "ziua beţivilor". Semnifică începutul verii. Cu o zi înainte se aduce de la pădure o ramură verde, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou.

În această zi se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi ai caselor, pentru ca oamenii să fie protejaţi de spiritele malefice. În tradiţia populară, care nu are nici o lăgătură cu Ziua Muncii, în această zi se organizează petreceri la pădure cu lăutari, se frige miel, se bea pelin sau vin roşu pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli.

POVESTEA MICILOR
Se pare că micii au fost "descoperiţi" în Bucureşti la sfârşitul secolului al XIX-lea. Din presa vremii aflăm că într-o seară patronul unui restaurant a rămas fără maţe de cârnaţi şi atunci i-a venit ideea să pună pe grătar cârnaţii fără "înveliş" şi ceva mai mici. La tocătură a mai adăugat şi câteva condimente, precum piper, cimbru şi puţin bicarbonat.

Din acea seară, ei au devenit specialitatea localului şi au fost botezaţi "mititei". Cu toate că se pare ca au ceva influenţe turceşti şi sârbeşti, delicioşii "mititei" au devenit "vedete", iar personajele importante ale vremii i-au savurat cu plăcere în tavernele din zona Lipscani. De la descoperirea lor şi până astăzi micii sunt nelipsiţi de pe masele de sărbătoare. Aproape că a devenit un ritual ca ziua de 1 Mai să fie însoţită de un festin culinar la iarbă verde cu mici stropiţi cu bere din belşug.

LIBER LA DISTRACŢIE
O dată cu venirea Partidului Comunist la putere, ziua de 1 Mai a căpătat o tentă... comunistă, făcându-se din acest eveniment motiv de paradă. De 1 Mai (ca şi de 23 august) mari coloane de oameni ai muncii îşi omangiau conducătorii, scandau lozinci de laudă, fluturau steguleţe, purtau pancarte şi portrete ale fruntaşilor comunişti.

Traseul parcurs de manifestanţi era lung, începea din poarta marilor platforme industriale, a fabricilor şi a uzinelor şi se încheia dincolo de Parcul Herăstrău, unde, după câteva ore bune de stat în soare şi de mers pe jos, oamenii se opreau la restaurantele şi tersasele din parc. Ziua se termina undeva târziu în noapte după mai multe halbe de
bere însoţite de nelipsiţii mititeii care sfârâiau, de parcă niciodată nu se terminau, pe grătarele încinse.

Nici unul dintre noi, tinerii de atunci, nu vom uita niciodată că după 1 Mai muncitoresc urma 2 Mai, Ziua Tineretului, când era tot liber şi aş putea spune că aceste două zile erau, în acele vremuri, Paştele nostru, pentru că a doua zi după Sărbătoarea Învierii mergeam la serviciu, pe când a doua zi după 1 Mai tot într-o sărbătoare o ţineam.

SEMNIFICATIA INITIALA
După Revoluţie, prima zi a lunii mai a revenit la semnificaţia ei iniţială. Este o zi în întregime liberă pentru oamenii muncii. Micul îşi continuă tradiţia. Românul merge la mare, la munte sau la un picnic prin pădurile din împrejurimi. Dar nu uită niciodată grătarul cu câţiva mititei, berea, prietenii şi voia bună. Sau alege restaurantul care îl aşteaptă cu mult iubitul preparat.

Micii trebuie preparaţi după reţete de odinioară, pentru a nu cădea greu la stomac, mai ales că după masă, o partidă de volei sau de tenis în aer liber face parte din "meniul" unei astfel de zile. Astăzi ziua de 1 Mai este un prilej pentru partidele politice să îşi atragă simpatii, oferindu-le mici şi hamburgeri.

Pentru că peste doar o lună au loc alegeri europarlamentare, iar în mai se dă startul la campania electorală, cu siguranţă micii vor fi punţi de legătură între candidaţi şi alegători.

Reţetă de mici
Pentru un kilogram de mici aveţi nevoie de: 500 g de carne de oaie cu seu, 300 g carne de vită cu grăsime, 200 g carne de porc, sare, 2 linguri de mujdei de usturoi, 2 ardei iuţi, cimbru, piper negru, 5 g bicarbonat, 200 ml de apă minerală. Toată carnea se toacă prin sită nr. 4. Toate condimentele se amestecă bine cu apa minerală, se dizolvă şi se toarnă peste carne.

Carnea se combină şi se bate (se mută dintr-un lighean în altul, pentru a se întrepătrunde bine condimentele). Se lasă amestecul în vas şi se fac găuri din loc în loc, se acoperă cu folie de plastic, se fac iarăşi găuri şi se dă vasul la frigider pentru opt ore. Se scoate vasul de la rece şi se formează micii la o dimensiune de 7-8 cm şi se pun pe grătar.

Reţetă din anul 1920
Atunci micii se preparau cam aşa: se lua carne de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea, şi se dădea de două ori prin maşina de tocat. În cazul în care carnea era prea slabă se putea adăuga grăsime de vacă sau de oaie, în nici un caz slănină sau carne de porc.

Pentru fiecare kilogram de carne se pregăteau următoarele condimente: 8 g de piper proaspăt măcinat, 12 g de cimbru mărunţit, 4 g de ienibahar, 2 g coriandru, 2 g chimion, 1 g de anis stelat, 8 g de bicarbonat de sodiu, o linguriţă de zeamă de lămîie, o lingură de ulei şi o căpăţână de usturoi. Separat se prepara o zeamă de oase de vită cu măduvă, care se lăsa să scadă bine.

Carnea se frământa într-un vas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu stins cu zeamă de lămîie, apoi jumătate din zeama de oase şi condimentele (în afară de usturoi). Amestecul obţinut era acoperit şi se ţinea la gheaţă timp de 24 de ore. După trecerea timpului se scotea se amesteca bine, se adăuga restul de zeamă de oase şi se prepara mujdei care se adăuga la tocătură. Apoi se dădea iarăşi la gheaţă tot pentru 24 de ore.

Cu aproape trei ore înainte de a fi puşi pe grătar, se scoteau de la rece, se formau micii, se ungeau cu ulei şi se ţineau la zvântat aproximativ un ceas.