Alviță de casă (Rețeta lui Radu Anton Roman)

N-am gustat alviță de casă decât o dată în viață și în trecut (trist spune poetul: „ma-mprospatez cu dulcea-mi tinerețe mergând duios spre clipă ce-a murit, iar clipă viitoare tot spre moarte-i, că-ntr-o capcană sunt, dar sunt, și-s bucuros, chiar numai și de-atat“). E o joacă pentru copii cu dinți buni și devreme la masă.

Sub Baterea alvitei insa se intelege o datina, care se face totdeauna in ziua de Lasatul secului si care e uzitata mai cu seama intre copiii din Muntenia. Leaga o sfoara de o grinda, in dreptul mesei sau in alt loc undeva; de capatul sforii leaga un cocolos bun de alvita, si apoi toti copiii stau roata de jur imprejurul mesei cu gurile cascate ca sa poata prinde cocolosul de alvita.

Unul poarta sfoara de jur imprejur pe la toti si, cand se apropie botul de alvita pe la gurile lor, ei se rapad asupra lui ca sa-l prinda, caci care-l prinde a lui este toata alvita aceea. Pe urma, daca s-a prins cocolosul acela, mai pune altul si tot asa pana se gateste toata alvita, pe care o cumparase in scopul acestei petreceri.

In Braila, in Galati, precum si in alte orase de pe malul Dunarii, alvita care e facuta din zahar, miez de nuca si faina si care e dulce si cleioasa, se face astfel: ......................

Află aici toate detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI