Frunzele i se foloseau la incununarea celor mai buni dintre atletii Greciei Antice. Tot ea ii facea bine pe cei suferinzi. Astazi, telina este un ingredient important al gastronomiei de pretutindeni.
Telina pe care noi o stim astazi a crescut in mod salbatic in tinuturile cu clima mediteraneana din nordul Africii si sudul Europei. Aceasta avea radacina mult mai mica si frunzele mult mai stufoase. In acele vremuri telina era consumata si ca medicament. Primele mentiuni documentare apar in secolul al IX-lea i.Hr. in "Odiseea" lui Homer. Grecii foloseau frunzele telinei pentru a-si incorona atletii castigatori la jocurile sportive din Nemeea (similare Jocurilor care se desfasurau pe Muntele Olimp), iar romanii le-au utilizat in bucatarie, pentru aromatizarea preparatelor. De asemenea, la anumite ceremonii, romanii purtau si ei coroane din frunze de telina, dar obiceiul nu s-a pastrat foarte mult timp, impamantenindu-se credinta ca telina aduce ghinion. Din scrieri chinezesti din secolul al V-lea i.Hr. aflam, de asemenea, ca telina crestea, in flora spontana, si in Himalaya. Daca in bazinul Mediteranei era cunoscuta din vechime, a trebuit sa treaca sute de ani pana cand telina sa fie luata in considerare ca ingredient culinar si in restul Europei. In secolul al XVII-lea, telina a inceput sa fie consumata si cruda, ca ingredient principal in compozitia unor salate sau aperitive.
SALATA
|
Ingrediente: un piept de pui, castraveti murati, maioneza, telina, ciuperci.
|