Biserica din Şurdeşti.

In Maramures sunt multe locuri care te atrag, dar numai trei ies, parca de la sine, in drumul calatorului insetat de senzational. El intra la Budesti, sa gaseasca haina de zale a lui Pintea Viteazul, apoi se abate pe la Sapanta, sa vada 'cimitirul vesel' si la Sur­desti, sa admire turla de 54 de metri a celei mai semete biserici din zona si una dintre cele mai inalte din Europa, monument protejat de UNESCO.

La sarbatorile mari, biserica de secol XVIII din Surdesti se umple de sateni imbracati frumos in portul popular reintrat, se pare, in obiceiurile familiilor de credinciosi greco-catolici la indemnul parintelui paroh. Parintele Marius Tomos nu e de multa vreme la Surdesti, iar apostolatul sau ar urma sa cunoasca nenumarate praguri. Primul este, neindoielnic, renovarea bisericii, degradata masiv, in ultimele doua decenii si mutarea, pentru doi ani, a sluj­belor intr-un alt locas. Deocamdata, spera sa obtina bani de la Ministerul Culturii pentru a restaura macar acoperisul de sindrila. 'Nu stiu', ne spune, 'ce a avut in cap acel Macarie, ziditorul bisericii, dar i-a reusit. Astazi, nimeni nu se mai incumeta sa faca o constructie atat de inalta si de durabila. Pe unele le-a luat de mult vantul'.

2011, Anul Familiei
In nava dubla, asternuta cu cergi si pictata frumos de mesterul local Stefan Zugravu, ascultam si noi, cu piosenie, slujba religioasa, intonand, deodata cu corul si cu localnicii. Biserica este construita din lemn de stejar. Batranii, din generatie in generatie, spun ca stejarii au fost taiati si lasati sapte ani sa le putrezeasca albusul, partea exterioara a lemnului, ramanand doar esenta. Unica cu streasina dubla din Maramures, biserica din Surdesti are ferestre cu glaja, sticla lucrata manual acum trei veacuri, varsta ei reprezentand aproape jumatate din viata intregului sat. Un sat in care credinta sta la temelia comunitatii.

Credinta care salveaza si vindeca intotdeauna, cea care da, totodata, un sens vietii, chiar si atunci cand apar nenumarate obstacole sau cand ni se pare ca totul e fara sens, pierdut. 'In Surdesti, ne spune parintele, se simte acea credinta specifica locurilor unde traiesc oameni simpli, care muncesc mult si care nu-l cunosc pe Dumnezeu din carti, ci din experienta vietii: il simt, zilnic, in viata lor, prin ceea ce fac, si-l «experimenteza» in rugaciune. Este ceea ce ne duce cu gandul la vorbele lui Iisus Hristos vizavi de credinta lui Toma: «Fericiti cei care nu au vazut si au crezut!».

Credinta acestor oameni simpli o depaseste, parca, pe a noastra, cei care incercam sa-l intelegem pe Dumnezeu ui­tand faptul ca el nu poate fi inteles, in totalitate, de min­tea omeneasca.' Pentru credinciosii din Surdesti, co­munitatea cu cea mai mare natalitate din Maramures, Dumnezeu e un participant nevazut, spiritual, la tot ce inseamna agenda zilnica a familiei; iar atunci cand unul dintre soti pleaca, pentru mai multa vreme, la munca, departe, Dumnezeu ajuta familia sa inteleaga sensul jertfei: copiii, nepotii vor trai, candva, intr-o lume mai buna. Nu intamplator, Episcopia Greco-Catolica a Maramuresului a consacrat 2011 ca an al familiei.

Icoane si obiceiuri
Vorbim cu parintele si in afara glasurilor noastre se mai aud, in curtea strajuita de morminte imbatranite de vreme, numai cele ale pasarilor zglobii. E zi de mare sarbatoare si oamenii ne-au povestit cum se aduna ei sa mearga acasa la 'udatoriu', cel dintai barbat care iese, primavara, la arat. Intr-un fel, Dumnezeu raspunde si de aceste obiceiuri populare pastrate de comunitate cu aceeasi evlavie cu care pastreaza icoanele pictate pe sticla. 'Chiar daca oamenii n-au tot ce le trebuie, ne spune parintele, dorinta mea e sa-i fac sa inteleaga ca, la vremuri grele, valorile adevarate se pot pastra numai in familie si cu credinta pentru Dumnezeu. Ca lipsurile de acum vor fi compensate prin satisfactia ca ne-am format copiii in spiritul valorilor morale si sociale trainice in baza carora vor reusi sa-si implineasca cu demnitate destinul.'

Cusaturi traditionale
In zilele de sarbatoare ale Pastelui si Inaltarii, familiile din Surdesti vin la biserica pentru a sfinti bucatele. E impresionant cum se aduna, de la bunici pana la nepoti, intreaga obste de credinciosi a satului.
Costumele populare sunt tot mai adesea imbracate, iar cosurile cu bucate sunt invelite, ca odinioara, cu servete brodate de mana.
Motivele de broderie pe albastru, cu forme geometrice, sunt specifice Surdestiului, ca si broderia sparta, ton pe ton. Inainte vreme, astfel de servete erau brodate de femei pe ascuns, pentru ca vecinele sa nu le fure modelul si fiecare sa se poata lauda ca al ei este acoperamantul cel mai frumos.