Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă ar fi să numesc acum un fel de mâncare specific toamnelor maramureşene, atunci primul ce mi-ar veni în minte este acesta: ciulama de hribi.
De n-ai avut cumva prilejul să cauţi singur prin pădurile moroşene hribii cu haina lor maronie, rotunjori şi bonomi ca nişte... burghezi parizieni din veacul XIX, atunci, la vremea asta, ai putea să-i găseşti la piaţă. Şi, o dată ce ai poposit cu ei in bucătărie, poţi totuşi să faci un lucru: să închizi ochii şi, trăgând în piept mirosul de reavăn, de frunză umedă, de pământ, să îţi imaginezi pentru o clipă că eşti în pădure.
Hribii se clătesc iute sub jet de apă rece. Chiar dacă sunteţi tentaţi să îi lăsaţi mai multă vreme în apă, sfatul meu este să nu o faceţi. Apa rece ar putea să oxideze "carnea" cea albă a hribilor. (Şi se vor şi umfla de apă... că nu degeaba li se mai spun ciupercile, de orice fel ar fi ele,... bureţi!) Şi, oricum, îi veţi fierbe în două-trei ape, timp "să se lase" nisipul şi să se limpezească. Dar înainte de a-i arunca în oală, nu uitaţi să îi tăiaţi în felii. În ultima apă adăugaţi o ceapă tăiată mărunt. Lăsaţi să fiarbă aşa, dimpreună, vreme de un ceas, la foc potolit, adăugând din când în când apă călduţă.
În ce priveşte hribii - ca, de altfel, orice altă mâncare cu ciuperci -, sunt câteva reguli de bază care trebuie respectate. Cele legate de apă le-am numit deja. Ar mai fi de ştiut că sare se adaugă puţină şi numai la sfârşit. E bine să nu folositi condimente de nici un fel, caci gustul ciupercilor e unul condimentat "de la natura", iar asa cum exista degustatori de vinuri, un bun cunoscator al mancarurilor de ciuperci nu va rezista tentatiei de a "gusta" din carnea lor chiar inainte de pre-parare, crude fiind, pentru a evalua "picanteria" acestora... Cand credeti ca hribii au fiert - luati o felie cu dintii furculitei si gustati, de se topeste in gura inseamna ca e gata - adaugati smantana. O cana mare, chiar si sa "intreaca" putin, pentru un kilogram de ciuperci. Se lasa pe foc numai cateva clocote, invartind intruna cu lingura de lemn, sa nu se prinda de fundul vasului. Apoi se stinge focul, se presara marar tocat marunt si se serveste cu mamaliguta calda, cu mujdei, cu horinca ori vin alb (dupa cum vi-i placul) si neaparat in tapurituri si acorduri de titera...
