Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când spui Italia, zici, bineînţeles, paste, iar, dacă vrei să te referi la regiunea Abruzzo, atunci e suficient să rosteşti, cu intonaţie: “maccheroni alla chittara”. “Maccheroni al ceppo” (“ceppo” însemnând: trunchi, buştean) şi “maccehroni alla molinara” (“molinara” este un vin de cupaj, roşu, obţinut prin amestecul soiurilor locale Valpolicella, Corvina şi Rondinella, care se caracterizează prin aciditate) sunt alte două specialităţi, a căror preparare are la bază o tehnică precisă, riguroasă şi foarte dificilă. Printr-o serie de gesturi rapide şi exacte, meşteşugarul (căci e un meşteşug acesta, al preparării pastelor) obţine din aluat un singur fir subţire şi lung de 50 de metri, din care face apoi, într-un chip aproape magic, un… să-i zicem “ghem” sau “scul” (atenţie, în încâlceala aceasta, firul de aluat nu se suprapune direct, existând un spaţiu, ca atunci când încerci să faci un ghem nu din aţă, ci din nuiele de salcie). Interesant este că aceste paste rămân, în mod incredibil, subţiri şi nu-şi pierd prea mult forma în timpul fierberii, nu devin lipicioase şi nu se rup. Unul dintre secretele reuşitei acestui preparat este făina de grâu dur.
“Le virtú”
Dacă nu sunteţi fani ai pastelor, puteţi încerca o supă locală, cvasilegendară în Abruzzo. Se numeşte “le virtú” (uşor de ghicit sensul acestui cuvânt: “virtute”!) şi este considerată a fi un fel de mâncare ritualic. Pentru pregătirea acestei supe se folosesc şapte feluri de legume uscate (rămase din proviziile puse toamna în cămară pentru perioada de iarnă), şapte verdeţuri noi (apărute în grădină o dată cu venirea primăverii), şapte legume proaspete, şapte condimente, şapte feluri de carne, şapte tipuri de paste şi şapte feluri de grăunţe (din care nu lipsesc orezul şi meiul). Totul se lasă la fiert, cu apă suficientă, timp de şapte ore. Se spune că nu trebuie pregătită decât de doamna casei – în unele cazuri, de către cea mai vârstnică dintre femeile din familie, cea care are, ca şi vestalele antice, rolul de a păzi focul sacru al căminului –, iar originile ei se pierd în timpurile precreştine.
Dar... să ne întoarcem la paste și la rețetele abruzzeze!
Li Tajarill / Paste Li Tajarill
Ingrediente: un kilogram de făină, apă, ceapă, două linguri de ulei de măsline, sare şi piper, suc de roşii.
Preparare: Pune făina într-un castron, fă o gaură în mijlocul ei şi toarnă acolo apă fierbinte şi sare. Amestecă şi frământă până se omogenizează totul foarte bine. Aşază aluatul pe blatul mesei (pe care ai presărat făină) şi întinde din el o foaie nu prea subţire. Presară făină deasupra şi rulează această foaie pe lungime, apoi taie din ea bucăţi de un centimetru lăţime, în aşa fel încât să ai fâşii late de un centimetru, pe care le tai din nou, în bucăţi lungi de câte 4 cm. Fierbe pastele în apă cu sare. Separat, rumeneşte ceapa tocată mărunt. Stinge cu sucul de roşii, condimentează cu sare şi piper. Serveşte pastele fierte, cu sosul deasupra!
Orecchiette di prete alla teramana / “Urechiuşe de preot” ca la Teramo
Ingrediente: 600 g făină, două linguri de griş, 3 ouă, sare, parmezan sau pecorino (brânză de oaie), condimente (oregano sau busuioc, piper).
Preparare: Împarte făina în două părţi egale. Jumătate din cantitate o amesteci cu ouăle şi grişul, iar cea de-a doua jumătate cu apă fierbinte. Frămânţi bine şi una şi cealaltă, apoi le uneşti şi frămânţi din nou până se obţine un aluat omogen, pe care îl laşi să se odihnească pentru câteva minute. Fă din acest aluat un sul mai subţire şi taie din el bucăţi de o jumătate de centimetru. Din fiecare bucată de aluat modelează între degete o “ureche”. Fierbe pastele astfel obţinute în apă cu sare şi condimente. Când sunt gata, trece-le repede sub un jet de apă rece (ca să nu se lipească) şi serveşte-le cu brânză rasă. Mai pot fi servite cu pătrunjel tocat şi un sos de unt cu usturoi sau cu un sos ragu.
