x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Bucate de la tară

Bucate de la tară

de Diana Radu    |    17 Dec 2007   •   00:00
Bucate de la tară

Ninge ca-n poveşti. Mă iau după urmă şi mă trezesc intr-o altă lume: cea a satului romănesc. O lume a uliţelor strămte, a colindelor şi a bucatelor strămoşeşti…


Ninge ca-n poveşti. Mă iau după urmă şi mă trezesc intr-o altă lume: cea a satului romănesc. O lume a uliţelor strămte, a colindelor şi a bucatelor strămoşeşti…

… O lume pe care eu o redescopăr in spatele porţilor groase, de la Muzeul Satului din Bucureşti. Sunt la 16 decembrie ultima zi a programului "Florile Dalbe". La Muzeu se rememorează Ajunul Crăciunului, aşa cum se sărbătoreşte el in satul romănesc. Gurmandă fiind, caut cu ochii bucate. Şi aşa dau de Vasile Margheş, ardelean venit la Bucureşti cu felurite preparate tradiţionale. Şunculiţa ardelenească, jamboanele, kaiserul, cărnaţii de vită, cei de porc, şi cei picanţi, costiţa afumată şi ceafa rulată sunt doar o parte din bucatele aduse tocmai din Ardeal. Preparatele sunt "sută la sută naturale" ne garantează Vasile Margheş. "Fără adaosuri, fără E-uri. Carnea este pur şi simplu saramurată sau afumată" detaliază ardeleanul nostru. Şi, ca să nu existe dubiu, mă pofteşte să gust. Iau puţin muşchi umplut şi incerc să imi dau seama care ar fi reţeta. In zadar. Aşa că il intreb pe producător, iar el imi explică cum "muşchiul de porc este ţinut, vreo trei, patru zile intr-un sos. Sosul este făcut din piper, boia şi usturoi. Apoi, se dă o gaură la mijlocul muşchiului, se umple cu un cărnat şi se bagă la afumat, căteva zile". Căt de gustos este… nu rămăne decăt să vă convingeti singuri…


Colindători

Eu imi continui periplul prin marea de zăpadă şi o descopăr pe Maria Corău, o prietenă mai veche pe care am intălnit-o, prima oară, tot la Muzeu. Mă intămpină in pragul hanului, cu palincă ardelenească, să mă incălzesc. După o inghiţitură, imi ia gura foc, aşa că muşc cu poftă şi dintr-o plăcintă aburindă. E umplută cu brănză, ceapă verde şi mărăr. "De unde ceapă verde, cănd afară ninge?", intreb eu curioasă. Şi-mi povesteşte cum, pe vreme de iarnă, gospodinele pun o ceapă intr-un borcan cu apă. Ceapa incolţeşte şi de-acolo răsar frunzele. Trebuie să recunosc că la asta nu mă găndisem. "Plăcintele sunt pentru colindători", imi spune Maria Corău. In cele trei zile cănd s-a desfăşurat programul "Florile Dalbe", ardeleanca a intămpinat colindătorii veniţi la Muzeu, cu plăcinte calde, sarmale şi palincă.

Vizavi de han, se găşeşte kurtos kolacs şi, tot in zonă, turtă dulce, miere de albine şi chiar ouă incondeiate. In urmă: o lume de poveste, lăsată moştenire de străbunii noştri.    Â

×
Subiecte în articol: gastronomie