x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Chemarea credintei

Chemarea credintei

de Mara Raducanu    |    Monica Andronescu    |    24 Mai 2006   •   00:00
Chemarea credintei
POPASURI MONAHALE
In inima Olteniei, pe ruinele vechii cetati antice Pelendava, se inalta astazi una dintre cele mai frumoase manastiri romanesti, Bucovatul Vechi, marturie incontestabila a continuitatii credintei pe aceste meleaguri. Construita in doar 65 de zile, din 20 iulie pana la 3 octombrie 1572, aceasta singura ctitorie a lui Stepan si Parvu, pastrata pana in zilele noastre, a fost realizata in "stilul muntenesc", imbinand elemente populare autohtone cu cele bizantine, provenind de la Constantinopol.

Poate ca nu este o intamplare faptul ca, dintre toate cladirile acestui complex arhitectonic, singura care a dainuit peste secole a fost biserica, inaltandu-si crucea langa apele Jiului, care de-a lungul vremii s-au revarsat ajungand pana la turnul clopotnitei din fata bisericii pe care incet-incet l-au surpat. Dar biserica a ramas neclintita de atatea sute de ani, iar sunetul clopotului nu a incetat niciodata sa se auda, chemarea lui rasunand pana in muntii Greciei. Caci, in anul 1583, marele clucer Parvu inchina ctitoria sa si a tatalui sau - Stepan, Banul Craiovei - Manastirii Varlaam de pe muntele Meteorei. Nici atacurile repetate ale turcilor, care au profanat-o de-a lungul timpului, nici incendiile, nici cutremurele, nici apele n-au reusit sa o darame, caci aici isi afla Dumnezeu locasul, ne povesteste parintele Constantin Nicolae, cu harul omului trimis de Dumnezeu sa-i initieze pe crestini in tainele credintei, intorcand una cate una filele povestii acestor locuri.

La Seminarul Teologic din cadrul Manastirii Bucovat tinerii, sub indrumarea profesorilor-preoti, invata tainele Sfintelor Scripturi

MAIESTRIE. Intram in pronaosul manastirii, pictat, ca si naosul si sfantul altar, de un grup de mesteri populari ale caror nume au ramas pana astazi necunoscute. Pentru pictorii din vechime important era sa aduca slava lui Dumnezeu. Pe fresca din pronaos gasim reprezentate cateva semne zodiacale - Berbecul, Racul, Leul, Fecioara si Gemenii - alaturi de reprezentarea traditionala a Sinaxarului, adica a sfintilor dupa praznuirea lor in calendarul Bisericii noastre ortodoxe. Tot aici se afla "Cronica murala de la Bucovat", scrisa in anul 1574, fiind singura cronica in limba slavona din secolul al XVI-lea.

INITIERE. Si in aceste locuri incarcate de istorie si de credinta, manastirea Bucovatul Vechi s-a invrednicit de o noua misiune, adapostind, din 1949, cursurile seminarului teologic. An de an, peste o suta de elevi isi cauta si isi desavarsesc aici vocatia. Timpul are aici o alta insemnatate. In primii doi ani de seminar, fiecare tanar care alege acest drum se va supune unui adevarat ritual de initiere, care presupune un program bine stabilit, in care rugaciunea se imbina cu invatatura laica. Aici, hrana spirituala se imbina mai bine decat oriunde in alta parte cu "painea noastra cea de toate zilele".

Parintele Nicolae explica semnificatiile prescurei ce se va folosi, alaturi de vinul rosu si binecuvantat, pentru Sfanta Impartasanie

Tinerii invata sa acorde o alta importanta mesei. Posturile se respecta cu sfintenie si totul incepe cu o rugaciune. "Importanta este comunicarea cu Dumnezeu. Bucatele care se pregatesc aici pentru copii sunt foarte gustoase, caci sunt binecuvantate", ne spune mai departe parintele Nicolae, care este de asemenea unul dintre profesorii seminarului.

Cuvintele Sanctitatii Sale Elias al IV-lea Patriarhul Antiohiei si al Intregului Orient, care a vizitat acest locas in anul 1974, se aud si astazi: "Ceea ce ne-a impresionat in chip deosebit este calea pe care merge acest Seminar, pe firul unor traditii temeinice, intru slujirea Sfintei Biserici, a Mantuitorului Hristos, a Ortodoxiei..."

"Importanta este comunicarea cu Dumnezeu. Bucatele care se pregatesc aici pentru copii sunt foarte gustoase, caci sunt binecuvantate. Bucuriile vietii nu vin din indestulare, ci din credinta" - parintele Constantin Nicolae

ISTORIE
Pentru inaltarea bisericii s-au folosit piatra si caramida vechi de 2.000 de ani, de la cetatea romana Pelendava, dupa cum scrie si Cezar Bolliac: "Este zidita cu caramida romana scoasa din ruinele unei cetati alaturea cu dansa, de unde mai scot si astazi locuitorii asemenea caramida".

CIORBA OLTENEASCA DE PRAZ
  • INGREDIENTE: doua-trei fire de praz, doua rosii, un morcov, o radacina de albitura, 100 g fidea, doua linguri cu faina, 150 ml ulei, un litru zeama de varza, verdeata, sare.
  • PREPARARE: Prazul tocat marunt se caleste. Peste el se pune zarzavatul taiat si se mai lasa cateva minute. Se stinge cu apa si se lasa la fiert. Faina se rumeneste cu restul de ulei, se stinge cu rosii tocate si se adauga in ciorba. Cand zarzavatul este fiert, se pune fideaua si se mai lasa inca 20 de minute. Se adauga zeama de varza fiarta separat. La sfarsit, se sareaza si se presara verdeata tocata marunt.
  • ×