x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Comoara de la Fântâna

Comoara de la Fântâna

de Tudor Chirila    |    19 Noi 2008   •   00:00

Fântâna. Un sat ca oricare altul, în Ţara Bârsei. Situat în comuna Hoghiz, nu departe de Braşov, dar oarecum retras din şoseaua naţională, ţi se oferă cu ingenuitate.



Călătorul care are curiozitatea să intre în sat poate să facă popas la Casa Fermierului. Un loc aparte, aşa cum nu se mai întâlneşte niciunde. Te aştepţi să găseşti o pensiune ca mai toate de prin părţile acelea, dar intri într-un muzeu. Afli aici o valoroasă colecţie de obiecte care pot face oricând parte dintr-un patrimoniu naţional şi care-l are drept custode pe Gheorghe Boţoman. Inginer agronom şi fiu al satului.

COLECŢIA
Tatăl lui Gheorghe Boţoman a fost preot în sat peste 50 de ani. La biserică spunea: "Pentru sănătatea trupului şi a sufletului" – era mesajul lui pentru fiecare creştin care pleca din biserică. "Nu începeam masa fără să spunem rugăciunea Tatăl Nostru. După masă tata spunea mamei: «Mulţumesc lui Dumnezeu şi dumitale»."
"Totul a plecat de la faptul că sunt născut în satul Fântâna, judeţul Braşov", ne mai spune. "Practic, ideea de a colecţiona obiecte vechi – însemnând icoane pe sticlă, ceramică veche pictată şi mobilier – de la tatăl meu a venit. De fapt, moblierul pe care l-am expus în clădire este cel pe care îl ştiu de când m-am născut, e mobila din «camera din faţă». Restul pieselor le-am adunat de la prieteni, vecini, părinţi, bunici şi le-am păstrat aproape 30 de ani în podul casei sau în şură. De multe ori au fost expuse intemperiilor, o parte dintre ele deteriorându-se. Am avut marea şansă de a întâlni nişte oameni minunaţi la Rupea, care au recondiţionat mobilierul vechi. Datorită lor am reuşit să-mi întregesc colecţia pe care o am acum şi într-adevăr pensiunea pe care am clădit-o la Fântâna are o temă culturală."
Crezul lui? "Turistul care vine la noi trebuie să se simtă ca acasă, ca în casa bunicii, de acum 100 de ani. Am obiecte de moblier pe care este inscripţionat anul în care a fost realizat, majoritatea fiind de la sfârşitul secolului 19. Icoanele pe sticlă expuse pe hol şi la intrarea principală a pensiunii sunt reproduceri după un catalog editat în anii ’70, «Pictura ţărănească pe sticlă». Am 60% din totalul de 148 de icoane din album şi dorinţa mea este să le am pe toate. Am şi câteva icoane originale, dar le păstrez în altă parte."
Cine este Gheorghe Boţoman, cel care mărturiseşte că nu s-a dezis de satul lui niciodată? După facultate a fost repartizat la Făgăraş, împreună cu soţia, unde au lucrat în domeniul agriculturii. După moartea părinţilor, s-a aflat în cumpănă, casa rămânându-i unui frate s-a hotărât să-şi construiască şi el o casă acolo, pentru a nu rupe legătura cu satul natal. Lucrează în Bucureşti şi face naveta. "Un copac fără rădăcini nu poate trăi, rădăcinile mele sunt aici şi, poate, frunzele au ajuns până la Braşov, la Bucureşti sau în Franţa."

COPILĂRIA
"La noi în sat încă se păstrează tradiţiile din copilăria mea. Mai ales de Crăciun, când tinerii organizează «jocul» astfel: se alege un primar al tinerilor, tocmesc lăutari autentici, se îmbracă în costum naţional autentic (azi, oamenii de aici încă mai au costume tradiţionale, ca ale bunicilor). Vin la «joc» pe melodii şi dansuri specifice zonei, cum ar fi: învârtită, feciorească, horă ş.a.m.d. Din acest punct de vedere, nu s-a schimbat nimic până acum, totul fiind la fel ca în copilărie. Ţelul meu este să nu se piardă această tradiţie."
Iar tradiţie înseamnă şi păstrarea unui reţetar autentic. "Când eram copil, aproape 90% din hrana pe care mama o punea pe masă provenea din gospodărie. Chiar dacă tata a fost preot, ne era greu să trăim din asta. Mâncam pui, găină, porcul îl tăiam de Crăciun. Vara, porcul era hrănit cu urzici, lucernă şi cereale sau porumb, iar toamna cu ghindă, carnea rezultată fiind mult mai gustoasă. Mama avea o grădină cu legume şi o livadă impecabilă pe care le îngrijeau părinţii mei. Probabil de acolo mi s-a născut dorinţa de a urma facultatea de horticultură."


"Am de la mama câteva cărţi de bucate pe care ea le-a studiat în anii ’30 şi le păstrăm cu mare sfinţenie în bucătăria noastră de la pensiune"
Gheorghe Boţoman, inginer agronom


Expoziţie

Icoane pe sticlă, modele cu o vechime de până la 300 de ani (în copie), mobilier vechi – precum lăiţi bătrâneşti cu un capac sau două, pentru a ţine hainele, lădoaie, adică un fel de paturi care se strâng, unde se introducea străjacul umplut cu paie de grâu, secară sau pănuşi de la porumb, şi care se schimbau de două ori pe an. De obicei, în lădoaie dormeau copiii şi tinerii, fiind asemenea unor paturi extensibile, care se strângeau astfel încât ziua se putea sta pe ele. Şi să nu uităm colecţia de clopoţei, peste 200, expuşi în sala de mese a pensiunii.


Valori

În curte întâlneşti unelte agricole vechi, cum ar fi: "Plugul bunicului, cu tălăguţa din faţă, cu o roată mică deasupra şi una mare în brazdă, jugul pentru bivoli, 11 căruţe de la tata, caleaşca Victoria achiziţionată din zona Târgovişte, construită la Viena în 1886, pe care am recondiţionat-o. Mi-aş dori ca miresele din sat să fie plimbate cu ea". În interiorul pensiunii, la intrare există o colecţie de ceramică veche – câteva sute de farfurii –, un război de ţesut funcţional, ţesături tradiţionale sunt expuse pe hol şi în camere. Sunt autentice, făcute de câteva persoane în vârstă din sat, care mai ştiu să lucreze la război ţesături tradiţionale.

×
Subiecte în articol: cultura si piper