Comunismul in bucate

Ce se intampla atunci cand omul lucreaza contra naturii si incearca sa transforme un animal intr-o fiinta umana? Pana unde poate merge experimentul? Este tentatia mitului lui Pygmalion vie si la fel de puternica astazi? Omul vrea sa-si aroge rolul lui Dumnezeu si sa creeze in locul lui o alta fiinta umana...

La toate acestea, spectacolul de la Teatrul National din Bucuresti, montat dupa celebra nuvela a lui Mihail Bulgakov "Inima de caine", propune nu atat raspunsuri, cat noi intrebari. Regia lui Yuriy Kordonskiy (care semneaza si dramatizarea) nu face decat sa adanceasca labirintic posibile semne de intrebare.

Un celebru profesor doctor pune la cale un experiment cu efect diavolesc. Printr-o operatie pe creier, transforma un caine vagabond intr-o asa-zisa fiinta umana, transplantandu-i o parte din hipofiza unui om. Exemplarul nou creat ramane intr-o faza de subdezvoltare asociata cu agresivitatea imprumutata genetic de la fostul "proprietar" al hipofizei. Intreaga lui fiinta se cupleaza perfect pe structura omului nou creat de regimul comunist. Yuriy Kordonskiy accentueaza toata aceasta legatura intre un experiment facut intr-un laborator, experiment ce se dovedeste nereusit, si ceea ce a facut comunismul din om - tot un experiment nereusit. O fiinta involuata, incapabila sa gandeasca si sa se bucure. Iar scena in care profesorul Preobrajenski (interpretat de Victor Rebengiuc cu un extraordinar respect pentru "adevarul" interior al personajului) si asistentul sau Bormenthal (cu subtilitate si inteligenta conturat de Mircea Rusu) iau masa, impreuna cu cainele Sarik, concentreaza metaforic intreaga montare. "A manca, Ivan Arnoldovici, e o arta. Trebuie sa stii sa mananci - majoritatea oamenilor nu stiu deloc sa manance. Trebuie sa stii nu numai ce sa mananci, ci si cand si cum anume. Si despre ce anume sa vorbesti in timp ce mananci. (...) Daca tineti la digestia dumneavoastra, sfatul meu este - nu vorbiti la masa despre comunism sau medicina." Cainele Sarik, cel care isi primeste acum cu bucurie portia de mancare aruncata de la masa stapanului, odata transformat in cetateanul Sarikov isi va pastra la masa aceleasi obiceiuri. Si cutremurator este momentul in care acesta, om fiind, nu-si poate lasa de fapt in urma vechile adevaruri ale fiintei. Actul mesei este exemplificator.

Absolut cutremurator in rolul lui Sarik - Sarikov, Marius Manole atinge cele mai sensibile coarde ale umanului, fiind capabil sa se coboare (si sa te poarte pe tine, ca spectator) pana in tenebrele animalitatii umane din care iese mantuit...

In final, scena in care porumbeii se asaza izbavitor pe trupul celui ce a revenit la stadiul de animal aduce cu sine impacarea (?!). Si intrebarile...

INGREDIENT TEMPERA

"Cina cea de taina" Leonardo da Vinci, 1495-1498, fresca, 460 x 880 cm Leonardo da Vinci (1452-1519) e, mai mult decat pictor, un fenomen interesant. Preocupat de o multime de lucruri, unele ciudate si complicate pentru timpul sau (biologie, matematica, chimie, dar si zborul pasarilor, dinamica soarelui), genialul artist nu reusea intotdeauna sa-si termine tablourile. "Cina cea de taina" a fost pictat intre 1495 si 1498 pentru sala de mese a Bisericii Santa Maria delle Grazie, la comanda lui Ludovic, ducele Milanului. Fresca a cunoscut numeroase vicisitudini: in timpul lui Napoleon, sala de mese a fost inundata, iar in 1943 o baricada de nisip a salvat-o de bombardament. Tabloul este ilustrarea cea mai cunoscuta a scenei biblice in care Iisus le spune celor 12 discipoli ai sai: "Unul dintre voi ma va trada!". Masa e simpla: paine si vin - trupul si sangele Domnului. Pictand acest tablou intr-o sala de mese si plasandu-l in partea superioara a ei, intentia lui Da Vinci a fost de a atrage toate privirile catre Mantuitor. Perspectiva e inalta si in ea Iisus ocupa locul cheii de bolta, incadrat, la dreapta si la stanga, de cate sase apostoli. In felul acesta, mesei terestre ii corespunde, transfigurat, masa sacra. (Tudor Cires)