Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doi versanţi de munte şi-o vale destul de îngustă... Nimic neobişnuit, până ridici ochii spre cer şi zăreşti, pendulând, "sarcina" preţioasă purtată de un elicopter. O tonă de struguri! În Elveţia, pentru a culege şi a transporta bobul încărcat cu puterea soarelui, nu e precupeţit nici un efort. Nu e de mirare că vinurile elveţiene sunt preţioase şi la propriu, şi la figurat.
La Pully-Lausanne, o sticlă de vinotecă se vinde cu mii de euro! Una dintre cele mai interesante pivniţe, aflată la doar câteva sute de metri de podgoriile în terase montane de la Lavaux, protejate de UNESCO, a fost construită acum 550 de ani. Alain Maurice Grin, proprietarul de la "Le Caveau du Prieur", a dat cramei o înfăţişare modernă, în ton cu personalităţile contemporane care îi calcă pragul: puţin a lipsit să nu dăm nas în nas cu actorul de film Pierre Richard, un obişnuit al locului. Proprietarul tocmai vânduse una dintre cele mai valoroase sticle păstrate în labirintul de galerii: un "Chateau d'Uyquem" (vin alb, din podgoria Bordeaux), din 1894, cu 6.250 de euro! Când este vorba despre vinuri rare, regula e că un cumpărător nu poate achiziţiona decât o singură sticlă din serie.
Vinuri de colecţie
Admirăm, în contiunare, vinurile din colecţie. Care ar fi cele mai bune? Poate acesta: "Chateau Bele Eveque", din 2005 sau din 2006... "Hmmm, dacă aş avea 1.000 de sticle din astea, aş fi cel mai bogat vinificator din Elveţia!". Proprietarul ne arată un alt "Chateau d'Uyquem", din 1985, pe care ni-l oferă cu... 400 de franci elveţieni. Refuzăm, jenaţi, dar cu acceaşi politeţe elveţiană cu care am fost întrebaţi. Clienţii cramei sunt şi bogaţi, şi săraci. Dacă decid să desfacă sticla "la botul calului" primesc un cadou-surpriză.
Filosofia vinului
"Vinurile din pivniţa mea sunt, toate, ale unor producători pe care îi cunosc personal. N-am vândut niciodata vinurile unor oameni cu care să nu mă fi împrietenit. Îmi pare rău, dar despre vinurile româneşti nu ştiu nimic, nimic. N-am pus pe limbă. În general, trebuie să ştiţi că vinurile străine, cum ar fi chiar Tokayul unguresc, nu se vând bine în Elvţia. Lumea nu le cunoaşte. Elveţianul, care e conservator, nu vrea să rişte bănuţii. Probabil că, dacă s-ar face o promovare, am putea educa gusturile, dar cred că e cale lungă până atunci". Gata vizita. Dăm o sticlă de vin românesc şi primim o sticlă de vin elveţian. E perfect. Tocmai am făcut primul pas în cunoaşterea vinurilor româneşti pe malul Lacului Leman.
Deşi, cu o floare...
