Cristo Redentor, emblema unei metropole

Statuia lui Iisus Hristos este emblema oraşului Rio de Janeiro din Brazilia. Cristo Redentor, aşa cum ii spun localnicii, are 39,6 metri inălţime şi căntăreşte 700 de tone. Este amplasat pe vărful Muntelui Corcovado, la o inălţime de 700 de metri.

Statuia lui Iisus Hristos este emblema oraşului Rio de Janeiro din Brazilia. Cristo Redentor, aşa cum ii spun localnicii, are 39,6 metri inălţime şi căntăreşte 700 de tone. Este amplasat pe vărful Muntelui Corcovado, la o inălţime de 700 de metri. Ideea ridicării unei statui imense a Măntuitorului pe Corcovado a fost lansată in 1850, cănd preotul catolic Pedro Maria Boss a cerut finanţare de la Prinţesa Isabela pentru a construi un monument religios impunător. Prinţesa nu a fost insă de acord, iar in 1889, cănd Brazilia a devenit republică, dorinţa preotului a devenit o utopie.

In 1921 a fost făcută o a doua propunere pentru ridicarea monumentului. In acest scop, Arhidieceza din Rio de Janeiro a organizat un eveniment pentru străngerea de fonduri. Cănd a fost strănsă o sumă suficientă de bani, s-au realizat machete ale monumentului. A fost ales proiectul inginerului Heitor da Silva Costa, iar sculptorul care a realizat statuia a fost francezul Paul Landowski. După zece ani de muncă, in 1931, statuia Cristo Redentor a fost dezvelită. In 2006, la baza statuii a fost deschisă o capelă, pentru a le permite brazilienilor să participe la slujbe sau să se căsătorească sub simbolul oraşului Rio de Janeiro.

Influenţe culinare

Bucătăria braziliană nu iese in evidenţă. Este atăt de simplă, incăt pare că de sute de ani nimic nu s-a schimbat. Totuşi, de-a lungul timpului, multe popoare au trecut pe teritoriul Braziliei, fiecare dintre ele punăndu-şi amprenta asupra bucătăriei. Aşa incăt, dacă ajungi in Brazilia ai toate şansele să fii servit cu feluri de măncare cu influenţe portugheze, africane, spaniole, italiene, germane, siriene, libaneze, japoneze. Toate acestea s-au impletit cu vechea bucătărie amerindiană, rezultănd o bucătărie nouă, plină de simplitate, care creează acel sentiment al gustului etern. In metropola Rio de Janeiro insă se simte cel mai mult influenţa epocii moderne asupra gastronomiei. Aici, cele mai multe feluri au savoare portugheză, dar, de asemenea, poţi să mănănci şi pizza la fel de bună ca aceea a maeştrilor italieni. Şi japonezii au influenţat gastronomia acestei zone. In restaurantele din Rio de Janeiro se poate mănca un sushi la fel de bun ca şi cel autentic. Iar de pe masa brazilienilor din sud-est nu lipsesc carnea de porc, orezul, fasolea şi brănza.

Tutunul

Tutunul era extrem de folosit de amerindieni, populaţia majoritară pe teritoriul actual al Braziliei, la vremea la care sosea Columb. In secolul al XVI-lea, doi căpitani de vas au convins trei amerindieni să-i insoţească la Londra. Aceştia işi făcuseră rezerve serioase de tutun pentru perioada călătoriei, iar unii dintre marinari l-au incercat. Le-a plăcut şi au realizat in curănd că le este foarte greu să renunţe la el. Pentru a-şi satisface propriile nevoi, marinarii şi exploratorii au plantat tutun in Africa, Europa şi America. Echipajul lui Magellan a lăsat seminţe in porturile din Filipine, precum şi in alte porturi. Nemţii au adus tutunul de la hotentoţi (boşimanii şi populaţia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.

Bolinhos de Bacalhau

Ingrediente: 450 g cod uscat şi desărat, o linguriţă de unt, două linguriţe de arpagic proaspăt tocat, două linguriţe de pătrunjel proaspăt tocat, 150 g ceapă tocată mărunt, 240 ml lapte, 450 g cartofi fierţi şi pisaţi,

3 linguriţe de făină, o jumătate de linguriţă de paprica, 3 ouă bătute spumă, ulei.

Preparare: Se usucă peştele desărat şi apoi se pune la fiert timp de

25-30 de minute. Se dezosează şi se indepărtează pielea. Se toacă peştele foarte mărunt. Se topeşte untul intr-o tigaie mare, adăugănd arpagicul, pătrunjelul, ceapa şi peştele. Se lasă pe foc pănă cănd ceapa devine translucidă, apoi se ia vasul de pe foc şi se adaugă restul ingredientelor. Se amestecă pănă cănd compoziţia se răceşte. Se incălzeşte uleiul intr-o tigaie. Se pudrează măinile cu făină şi din compoziţia de mai sus se realizează nişte biluţe de mărime potrivită. Se prăjesc in uleiul inchis şi se scot pe şerveţele, ca să nu reţină ulei.

Prăjitură de mălai

Ingrediente: două căni de zahăr, 4 căni de lapte, o cană de brănză, două căni de mălai, două linguri de făină, două linguri de margarină, 4 ouă, o lingură de praf de copt, o linguriţă de seminţe de mărar.

Preparare: Se pun toate ingredientele intr-un castron şi se amestecă zece minute cu mixerul. Se răstoarnă intr-o formă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Se dă la foc mediu pentru 30 de minute sau pănă cănd, introducănd o scobitoare, aceasta iese uscată. După răcire se pot presăra fulgi de cocos.

Conopidă cu pui

Ingrediente: un kg conopidă, 100 g unt, două piepturi de pui, 100 g ciuperci şi verdeaţă, puţin piper, 5 g sare, puţină nucşoară, 25 g ceapă prăjită, un ou, 50 g pesmet, 150 g grăsime.

Preparare: Conopida fiartă se inăbuşă in unt. Se toacă bine carnea de pui (poate fi şi de vită), se amestecă apoi cu ciupercile inăbuşite şi tocate, verdeaţă, piper, sare, nucşoară şi ceapă prăjită. Cu această compoziţie se imbibă bucheţelele de conopidă, li se dă formă de chiftele, apoi se dau prin ou şi pesmet şi se prăjesc in grăsime incinsă. Se servesc cu sos tomat in care s-au pus puţină zeamă de lămăie şi zahăr sau cu un sos Bechamel.

Dulce de Coco

Ingrediente: 3 ceşti de nucă de cocos rasă, o ceaşcă de zahăr, două ceşti de lapte, un praf de sare, 3 ouă bătute spumă, o jumătate de ceaşcă de stafide, 3 linguriţe de rom.

Preparare: Se incălzeşte nuca de cocos, zahărul, laptele şi sarea la foc mediu, amestecănd incontinuu. Se ia de pe foc şi se adaugă compoziţia in vasul cu ouă bătute, amestecăndu-se bine. Se pune din nou vasul la foc mic, timp de opt minute, amestecănd cu o spatulă din lemn, după care se ia de pe foc şi se adaugă romul şi stafidele. Se serveşte in căni sau boluri de porţelan ori sticlă termorezistentă.