Cvartetul:o poveste muzicală

Era frig afară. Aşezată în fotoliu, acoperită cu o pătură, femeia se uita la televizor. Schimba canalele destul de repede, pentru că nimic nu i se părea demn de văzut. Într-un timp găsi un documentar despre nişte alpinişti. Sonorul strica atmosfera, pentru că cineva comenta în timp ce mergea, iar gâfâitul individului o enerva.

Imaginile deosebit de frumoase se derulau încet şi treptat, începu să-şi amintească momente de vis, trăite cu mulţi ani în urmă. Ochii nu mai priveau imaginile de pe ecran, îşi mutaseră privirile în gol, iar ea derulând un alt film. Se vedea pe ea şi pe prietenii ei petrecându-şi vacanţele împreună la munte şi la mare. Pe bani puţini, cu merinde şi schimburi în rucsac plecau pe munte.

Într-un an stabiliseră să-şi facă vacanţa în iarnă şi, echipaţi cu "instrumente" - o sanie şi două perechi de schiuri - şi hrană, plecaseră spre Brusturet. Trei băieţi şi o fată. Cunoscuţii le ziceau "Cvartetul". Derbedei şi iubăreţi foarte, în timpul anului, serioşi, corecţi şi harnici în vacanţe, cei trei armeni, vecini şi prieteni ai fetei, unica lor prietenă, făcuseră un plan ca să petreacă 12 zile pe Valea Dâmbovicioarei, plecând de la Cabana Brusturet, apoi spre Braşov. Să "cânte" la sanie şi schiuri. E drept că nu era o cabană dintre cele bine dotate, dar era ieftină cazarea.

Dis-de-dimineaţă au luat trenul spre Câmpulung Muscel. La Goleşti au schimbat şi au ajuns la timp ca să ia pânzul. După ce şi-au pus la "cale" burţile s-au dus la autogară ca să ia un autobuz pentru a ajunge la Podul Dâmboviţei, o aşezare de unde puteau intra pe valea Dâmbovicioarei. Autobuzul plecase deja şi următoarea cursă avea să fie pe la ora 16:00, oră la care începea să se întunece. Aşa că, au pornit la drum pe jos.

Cu burţile pline, rucsacurile şi "instrumentele" erau ca de plumb, dar mai cu un banc, mai cu o glumă, au străbătut jumătate din drum. Zăpadă era destulă, iar o maşină cu un plug uriaş curăţa drumul. Curând se ataşă celor patru un bărbat din zonă, care fusese la un ocol silvic şi acum se ducea acasă, în satul Podul Dâmboviţei. La câteva minute i-a ajuns din urmă un camion cu prelată. Bărbatul din zonă îl cunoştea pe şofer şi au aranjat ca să-i ducă pe toţi până în sat.

Au ajuns şi şoferul i-a lăsat chiar în dreptul drumului care ducea spre cabană. L-au onorat cu zece lei şi omul, mulţumit, le-a dat adresa în caz că ar mai avea nevoie de el. Timpul şi apropierea nopţii îi presa, aşa că au pornit la drum, urcând pe poteca ce străjuia firul apei. Au ajuns la Peştera Dâmbovicioarei exact când femeia care se ocupa de micuţa cârciumă de la intrarea în peşteră se pregătea să plece în sat.

Au schimbat câteva vorbe şi au urmat drumul, dar cu ceva mai multă grabă, pentru că avea să ningă curând.

CAMPAREA
Au tras tare şi, când tocmai se înoptase, au ajuns pe platforma de la cabană. Au intrat la cabanieră. Uimită, dar şi încântată, femeia le-a dat o cameră cu patru paturi. Cabana nu era decât o înşiruire de câteva cămăruţe, de obicei nelocuite iarna. În cămăruţa lipită de oficiul cabanierei s-au mutat şi ei. Foc se făcea la o sobă din tablă, iar lemnele erau depozitate afară, sub un şopron.

Cabaniera le-a făcut imediat focul şi camera umedă şi rece începuse să se încălzească şi să miroasă frumos a răşină. Paturile erau reci. Pe spătarele scaunelor puseseră cearşafurile şi păturile aduse de cabanieră, la încălzit. Pe sobă instală tuciul şi tocmi o mămăliguţă cu brânză şi câte un ou ochi cu feliuţe de slănină pentru masa de seară, la care au invitat-o şi pe gazdă. Băieţii scoaseră şi o minune de sticlă cu vodcă, din care traseră câte un gât.

Au stat şi au povestit până când femeia a plecat la ea în cameră. Fiecare şi-a ales un pat, l-a pregătit pentru culcare cu păturile şi aşternuturile calde, apoi Arra, unul dintre băieţi, a răsucit un comutator şi a stins becul care lumina slab din tavanul scund. Fiecare "interpret" bombănea felul în care era patul, dar, curând, oboseala, mirosul de prăjeală, vodca şi vraja nopţii îi răpuseră şi interpretară o "adormită".




A doua zi dimineaţă, cu greu s-au trezit. Bazil, unul dintre băieţi, bombăni, se îmbrăcă rapid, pentru că frigul din cameră nu-i dădea posibilitatea să-şi întindă ciolanele, şi ieşi. Ceilalţi îi urmară exemplul şi au ieşit şi ei. Afară era un peisaj de vis. Ninsese peste noapte, dar nu prea mult, suficient să acopere unele urme cu o zăpadă pufoasă, uşoară. În jurul cabanei şi pe drumul spre peşteră, cineva dăduse zăpada cât să poţi merge bine.

Bazil se întorcea dintr-un tur scurt, făcut în susul muntelui, de-alungul râuşorului, tur în care a călcat în picioare zăpadă virgină. Se lăuda!

"SOLO" CU ABURI
Între timp, ea şi Varu s-au dus la cabanieră ca să o roage să le mai dea nişte pături, pentru că au făcut frigul, şi au invitat-o la masă. Femeia le-a dat pături şi le-a zis că nu vine la masă, pentru că trebuie să coboare la peşteră să ia câte ceva. Băieţii i-au zis că, dacă aşteaptă să mănânce şi ei, vor merge cu ea s-o ajute. Cabaniera acceptă şi luară masa împreună. Conservele cu pate de ficat de porc, ceapa, slăninuţa şi ceaiul făcut în nelipsitul ceainic uriaş, cu smalţul albastru sărit pe ici, pe colo, martor mut al atâtor călătorii, care făcea un "solo" cu aburi ruseşti, au adus căldura şi veselia în rândul dârdâitorilor din cameră.

O "FUGĂ" LA CASTROANE
Băieţii şi cabaniera au plecat cu sania să mai aducă merinde, iar pe Nina au lăsat-o "acasă". Ea rămăsese ca să întreţină încălzirea camerei şi să bată în cuie o pătură pe tocul uşii ca să izoleze puţin de frigul ce intra prin crăpăturile dintre toc şi uşă. Acesta era numai un pretext. Băieţii ştiau că la întoarcere aveau să găsească masa pregătită şi camera inundată de mirosul înnebunitor de mâncare gătită şi foc de lemne în soba care acum duduia.

Îi plăcea să le facă mâncare şi mai ales să-i privească după ce se săturau. Trecuse de ora 14:00 când au apărut. Tuciul era plin cu tocăniţa de cartofi cu bucăţi de salam, feliile de pâine erau prăjite şi puse sub pernă ca să stea calde şi moi, ceapa spartă zemuia de sare, iar sticla cu vodcă aştepta lângă borcanul cu gem de caise, gata desfăcut.

Băieţii au venit, s-au scuturat de zăpadă, au intrat în cameră, au inspirat cu nesaţ aerul cald plin de miresme şi s-au repezit ca lupii la castroanele din aluminiu în care le-a pus tocăniţa aurie. "Cvartetul" interpreta a nu ştiu câta oară o "fugă".

Telefonul ţârâi lung. Nina se trezi din visare. La telefon era Varu! Nu-i venea să creadă! Ca să vezi telepatie! Mda! Doar el a mai rămas. Ceilalţi au murit în război, în Liban. Dar... vine Varu!

Mămăligă topşită
Ingrediente: două căni mălai grişat, 4 căni apă, un praf de sare, carne (afumată), cârnaţi afumaţi, kaizer, slănină afumată, untură, caşcaval (brânză de oaie).
Preparare: Într-un vas (tuci) puneţi la foc mare, în apă rece, mălaiul şi sarea. Amestecaţi până începe să clocotească, apoi lăsaţi focul mic şi amestecaţi mai rar. Când mămăliga începe să se desprindă de pe marginea vasului şi mălaiul s-a omogenizat, opriţi focul şi scoateţi mămăliga pe un platou. Radeţi caşcavalul (brânză), prăjiţi uşor în untură carnea tăiată cuburi, cârnaţii, kaizerul şi slănina afumată. Ungeţi cu untură un vas cu pereţii înalţi, montaţi un strat de mămăligă, gros de un centimetru, puneţi un strat de amestec de cărnuri, apoi un strat de mămăligă, un strat de brânză, apoi un strat de mămăligă şi terminaţi cu un strat de brânză. Daţi la cuptor până se rumeneşte. Scoateţi şi răsturnaţi vasul pe un platou, apoi presăraţi brânză ca pe un tort. Serviţi cu mujdei, murături sau hrean.