x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar De la „udătură” la gogoși

De la „udătură” la gogoși

de Magda Cristina Ursache    |    03 Oct 2014   •   23:11

În gospodăriile ţărăneşti, când venea vremea mesei se strângeau toţi ai casei, lăsând deoparte orice altă treabă. Privegheaţi de icoana de vatră (al cărei rost era să ocrotească gospodăria şi mai ales bucătăria, gândită ca punctul central al casei, locul unde se plămădea pâinea cea de toate zilele), creştinii făceau semnul crucii, apoi se îndestulau din ceea ce li se punea în faţă. Nu lipsea mămăliga bine fiartă sau pâinea coaptă în vatra din curte sau la ţest, după cât de înstărit era fiecare.


DE LA UDĂTURĂ LA GOGOŞI
Se începea cu "udătura" sau borşul făcut cu legumele ce se găseau în curte, iar de nu era post se mai dregea cu niţică smântână sau ou. Borşul cu carne se numea "zamă", iar cel numai cu legume purta un nume mai şugubăţ - "borş holtei". Dacă zama se făcea din carne de pasăre, acrită bine cu moare de varză, atunci se spunea că mănânci "potroace". Această din urmă fiertură se obişnuia a fi servită în special la sfârşitul nunţilor sau al petrecerilor de seamă, având puterea de a curăţa corpul după sumedenia de mâncăruri de mai înainte.

Cel mai adesea pe masă se aşeza în continuare un ghiveci ce avea carne şi tot felul de legume, în care gospodina nu uita să picure şi ceva vin de mai rămăsese prin butii. O altă mâncare mai puţin întâlnită astăzi era vinograda. "Să face din pui fript la frigare, apoi carnea se scarmănă şi, aşezând pe farfurie o dungă de carne, alta de albuş fiert tocat mărunt, alta iar de carne, a treia de altăceva, precum: măsline, gălbenuş, sfecle mărunte, capere etc., are un aspect foarte plăcut" (Elena Niculiţă Voronca ­- "Datinele şi credinţele poporului român"). Se mai puteau mânca pilaf, sarmale, legume umplute, friptură de porc, dar şi mult îndrăgita slănină de porc cu varză murată, servită cu ardei iute şi ţuică.

La desert, cele mai aşteptate erau gogoşile pe care obişnuiau să le vândă şi negustorii prin târguri.
În satele din Transilvania se numeau pancove şi se făceau din ouă, făină, zahăr, drojdie şi lapte. Aroma gogoşilor calde, pudrate cu zahăr, reuşea să-i facă pe copii să lase deoparte orice jocuri, căci nimeni nu avea puterea să le reziste.


Gogoşi dospite
● Ingrediente: 500 g făină, 25 g drojdie, 200 ml lapte dulce, o linguriţă cu sare, 3 ouă, 100 g unt, 100 g zahăr tos, două pliculeţe zahăr vanilinat, coaja de la jumătate de lămâie, ulei pentru prăjit, zahăr pudră.
● Preparare: Făina se cerne de două ori şi se pune într-un vas să se încălzească. Drojdia se dizolvă în puţin lapte dulce călduţ. Se adaugă făină cât să rezulte un aluat curgător şi se lasă să dospească la loc cald zece minute. Se toarnă peste făină împreună cu restul de lapte dulce călduţ în care s-au dizolvat sarea, restul de zahăr tos şi zahărul vanilinat. Se adaugă ouăle, jumătate din untul topit şi coaja rasă de lămâie. Se frământă şi când începe să se lege aluatul se adaugă restul de unt. Se frământă până se obţine un aluat omogen, se acoperă cu un şervet şi se lasă să crească până îşi dublează volumul. Se întinde o foaie potrivit de groasă, se decupează rondele, se mai lasă să crească zece minute, apoi se prăjesc în ulei încins. Se scot cu o spumieră într-un castron tapetat cu hârtie absorbantă şi se presară zahăr pudră.
 

×