DESCOPERIRI - Bucătăria malaieziană

Există mâncăruri care ne duc cu gândul la un popor anume. Spui "sarmale", "souvlaki" ori "sushi" şi imediat ştii despre cine e vorba. Bucătăria malaieziană este… "altfel".

Gastronomia Malaieziei nu vrea să fie pronunţat naţională, din cauza numeroaselor etnii şi a multitudinii de culte religioase, ci, mai degrabă, e un conglomerat de gusturi şi tehnici de preparare, diferite de la o regiune la alta. Ea s-a dezvoltat în sute de ani, sub influenţa chinezilor, portughezilor, olandezilor, thailandezilor şi a indienilor, iar procesul acesta pare că nu s-a încheiat.

DIPLOMAŢIE ŞI ARTĂ CULINARĂ
De o frumoasă introducere în bucătăria malaieziană ne-am putut bucura cu prilejul expoziţiei de produse alimentare, deschisă la 23 octombrie, la târgul Romhotel de la Bucureşti (pavilionul 26), dar mai ales la Malaysian Food Festival (care continuă până la 26 octombrie, la Restaurantul Phoenicia). Ne-au fost "profesori de educarea gustului" ambasadorul Malaieziei în România, E.S. doamna Datin Paduka Halimah Abdullah, şi doi specialişti în restauraţie, Zain Azrai Azhar Simin şi Syed Kamarulzaman Bin S.Z.K. Shahabudin. Împreună am făcut primii paşi în cunoaşterea gastronomiei unei ţări care doreşte să intre pe piaţa din România cu o ofertă culinară exotică şi promiţătoare.

REŢETE DE SUCCES
Cea mai cunoscută mâncare malaieziană e "satay", care , în traducere, înseamnă "frigărui"; ele arată ca şi la noi: bucăţele de carne marinate, înfipte într-o ţepuşă de lemn şi prăjite pe grătar de cărbuni. Carnea folosită e, în general, de pui, de vită sau de ied. Frigăruile sunt servite cu un sos dulce, "kuah satay", pe bază de arahide, şi adesea cu "ketupat", care nu e altceva decât un orez fiert până devine compact şi tăiat în formă de cuburi. O altă mâncare apreciată este "rendang", denumire tradusă prin "carne de vită şi curry". Prepararea ei e o adevărată artă. Se folosesc: vită, cocos şi lapte de cocos, lămâiţă şi frunze de curcuma tăiate fin, la care se adaugă "condimente din 1001 de nopţi", dintre care nu lipseşte curry.

Toate mâncărurile în Malaiezia sunt însoţite de orez. Există însă cazuri în care orezul nu se serveşte fiert, simplu şi fără sare. "Nasi lemak" e un fel tradiţional malaiezian, a cărui denumire se traduce prin "orez gras". Se prepară în felul următor: se fierbe orezul în lapte de cocos şi se adaugă câteva frunze de pandanus (condiment local), pentru a da mai mult parfum mâncării. Eventual se adaugă ghimbir sau lămâiţă. Tradiţional se serveşte cu câteva rondele de castraveţi proaspeţi, cu  anşoa, arahide prăjite, o jumătate de ou fiert. Fiecare bucătăreasă are secretul său în prepararea "nasi lemak", în care principalele ingrediente sunt: ardeii uscaţi, sucul de tamarind, ceapa eşalotă (haşme), usturoiul şi alte condimente care fac cerul gurii să explodeze de la primul contact. Malaiezienii adoră supele, şi toate mesele lor sunt însoţite de cel puţin o fiertură limpede, cu tăiţei ("mee sup"), cu carne de pui ("mee sup ayam") sau cu peşte ("ikan"). În general, malaiezienii nu consumă carne de porc şi nici băuturi alcoolice, motiv pentru care ceaiul şi laptele, adesea asociate, siropul ori un simplu pahar de apă reprezintă baza hidratării la o masă obişnuită.

MASA TRADIŢIONALĂ
O masă completă în Malaiezia se compune din orez, legume, un peşte sau carne, plus o supă. Fără antreuri, fără piese de rezistenţă, desert etc. Ca practici alimentare şi etichetă, malaiezienii mănâncă "halal", ceea ce presupune  alimente controlate igienic. În cazul unor petreceri, la nunţi sau la sărbătorile religioase la care sunt invitate persoane care nu sunt de religie musulmană, pentru acestea se găteşte separat. La mesele obişnuite, malaiezienii îşi pun farfuriile pe măsuţe joase ori direct pe podea şi folosesc doar mâna dreaptă pentru a apuca, direct, mâncarea (mâna stângă e considerată murdară). Nu folosesc beţişoare, precum chinezii, dar întrebuinţează destul de rar tacâmurile, evitând să pună pe masă cuţite, pentru că simbolizează violenţă…