Dan Cogalniceanu a interpretat peste 50 de roluri in spectacole de teatru si teatru radiofonic, precum si in filme in regia lui Mircea Daneliuc ("Sistemul nervos", "Legiunea straina"), Dan Paduraru ("Un caz de disparitie"), Ioan Carmazan ("Raport despre starea natiunii"), Constantin Dicu ("Amantul marii Doamne Dracula") si Anthony Minghella ("Cold Mountain")

Dan Cogalniceanu a interpretat peste 50 de roluri in spectacole de teatru si teatru radiofonic, precum si in filme in regia lui Mircea Daneliuc ("Sistemul nervos", "Legiunea straina"), Dan Paduraru ("Un caz de disparitie"), Ioan Carmazan ("Raport despre starea natiunii"), Constantin Dicu ("Amantul marii Doamne Dracula") si Anthony Minghella ("Cold Mountain")

Coincidenta de nume sau nu - caci se spune ca nimic in viata nu-i intamplator - , chiar daca antecesorul in ale bucatariei (ca la politica nu stiu) isi scria numele cu "K", actorul intrat in pielea bucatarului nu e cu nimic mai prejos, cand vine vorba de gurmanderii. Si desi n-am intrebat (rusine sa-mi fie!) daca are si ’mnealui "200 de retete cercate", eu m-am oferit sa-i fiu, chiar si numai pentru o dupa-amiaza de primavara razletita-ntr-o luna de iarna, credincios scutier, precum Constantin Negruzzi marelui (dezbaterea totusi continua!) om politic Mihail Kogalniceanu, transformat vremelnic in bucatar!

Deci, iata-ma picat pe nepusa masa (dar urmeaza cu siguranta!) in cuhnia ce poarta urmele luptelor seculare cu zarzavaturile si alti dusmani lesne de-mblanzit prin fierbere, coacere sau fezandare. Dupa caz... "Trebuie sa spun ca bucataria constituie pentru mine un spatiu in care se invarte un intreg arsenal de simboluri, traditii si sentimente", se destainuie din capul locului actorul Dan Cogalniceanu. "Inseamna pentru mine familia, legatura radacinilor stravechi cu prezentul", adauga. Ne asezam cat mai aproape de gura cuptorului. Aprind o tigara, cum pe vremuri poate o lulea din lemn de cedru ar fi scaparat. Povesti si foc...

"Mi se intampla uneori, cand gatesc, ca, din pricina unei arome, a unui gest facut in bucatarie sau a unui fel de mancare, sa imi aduc aminte de parinti, de frate, de sora... Poate de aici vine si vorba «ca la mama acasa». Si e normal ca primele amintiri sa fie legate de bucatarie si de casa parinteasca. Sunt adanc ingropate in memoria mea afectiva..." A mea, a oricui...

Un taran de la Husi...

"Bucataria la noi acasa, la Husi", prinde iar a povesti Dan, "era un fel de camera de zi, unde se statea la taclale, unde mama isi invita la cafea vecinele, unde de multe ori imi faceam temele si unde, cateodata, dormeam cand eram mic, pentru ca era si un pat acolo. Si-mi amintesc cum bateam albusul pentru nu stiu ce prajitura, cum curatam cartofii sau ceapa ori taiam zarzavaturi pentru ciorbe, cum tocam carne pentru chiftele sau mergeam la o vecina sa cumpar bors. Toate intamplandu-se in jurul mamei mele... Si uite asa m-am trezit gatind. Asa a fost copilaria mea. A fost frumos, am avut noroc de niste parinti minunati... Mama a insuflat in mine dreptatea neconditionata, iar tata mi-a imprimat dragostea pentru familie si pentru tot ce inseamna traditii."

Mainile nu-i stau locului. Printre povesti, cina noastra timpurie prinde la randu-i contur. "Asa ca gatitul e pentru mine un prilej de a ma cufunda in amintiri sau de a face familiei ori prietenilor o bucurie: sa se simta bine la mine acasa si sa manance bine. Poate parea mitocanesc cum vad lucrurile, dar asa sunt eu, un taran prost si sentimental de la Husi", adauga cu modestie, dar nu si fara o urma de suras pe obraz. "Nu pot sa nu-mi aduc aminte de perioada cand eram student si imi doream un aragaz sau un cuptor unde sa gatesc ceva «adevarat»", are in continuare pofta de amintiri Dan. "Acum, mancarea pe care o fac e in functie de situatie. Una e sa gatesti ceva deosebit, altceva e sa bucataresti cand nu esti strans de un eveniment. De fiecare data insa m-am simtit bine in bucatarie. Oricat de mica sau improvizata ar fi fost ea. Gatitul pentru mine va fi intotdeauna o placere", afirma hotarat, iar mie parca-mi vine sa-i fur vorba si s-o asez drept titlu. Rezist. Sa fim originali!

Resoul din spatele scenei

"Majoritatea spectatorilor de teatru habar nu au ce se intampla in spatele scenei", ramane cu inima (si vorba) la prima dragoste amicul meu. "Ca tinerii frumusei, imbracati in costume stralucitoare, carora pare ca nu le lipseste nimic si fac totul sa para atat de usor pe scena, gatesc pe resoul electric intr-o cabina nenorocita din teatrul in care au fost angajati. Ei spera ca se vor lansa si vor ajunge un De Niro sau Pacino. Iar in final ajung sa se hraneasca doar cu aplauzele publicului", adauga amar. "Dar nu de asta iubim actorii...", revine schimband tonul. Optimistul convins... "E magic teatrul si e frumos gatitul."

Sa alegi "La un moment dat trebuie sa alegi intre a conduce afacerea, sa fii cu familia sau sa faci teatru. Asta nu inseamna ca nu voi mai juca. Ma intrebi de proiecte, dar nu iti pot raspunde deocamdata. Am devenit superstitios. Pot spune doar ca ma ocup de film, de evenimente si de orice tine de artistic. Celor care se considera vedete le doresc multa sanatate, iar personajelor care sufera de vedetism le doresc internare usoara. In rest, lucrurile sunt deosebit de simple: trebuie sa-i saluti pe ai mai in varsta, sa pupi mana mamei tale si, daca poti, sa citesti ceva din cand in cand. Restul e tacere..."

DOBOS APERITIV Chiar daca e din familia antreurilor, nu trece totusi cu usurinta peste el si fa cum se cade 10-12 clatite dintr-un ou, 8 linguri de faina, un praf de sare, doua linguri de ulei si apa. Fara zahar! Unge-le alternativ cu cate una din umpluturile care-ti sunt mai pe plac: amestec de carne tocata, ceapa calita, sare, piper, condimente dupa gust sau piure de spanac sau amestec de branza de vaci, smantana, boia dulce, verdeata, sare, piper sau ciuperci trase la tigaie cu masline fara samburi, un strop de ulei de masline, usturoi, doua-trei linguri de pasta de tomate, sare, piper, condimente dupa gust sau... ce-ti mai vine in minte! Apoi se pun intr-o tava. De jur-imprejur se asaza legume. Pentru ornat, dar si pentru gust, se toarna un pic de ketchup peste clatite, sau mai bine un sos facut in casa (pasta de rosii, sare, piper, busuioc, oregano, cimbru, un pic de usturoi). Se da la cuptor 30 de minute, dupa care se taie in felii ca de tort si se serveste cald, cu smantana deasupra.