Din bucataria lui Ghimpl

Nu mai stiu cu exactitate cand am mancat "Gefilte Fisch". Intr-o vineri era sigur! Dar ce stiu e ca un amic israelian mi-a pus pe masa, nu fara oarecare mandrie patriotica, pentru prima oara respectivul fel de mancare traditional.

Nu mai stiu cu exactitate cand am mancat "Gefilte Fisch". Intr-o vineri era sigur! Dar ce stiu e ca un amic israelian mi-a pus pe masa, nu fara oarecare mandrie patriotica, pentru prima oara respectivul fel de mancare traditional. Si-a notat reteta mea de stiuca umpluta! Asa ca atunci cand prietenul meu Mircea Drambareanu, actor la Teatrul Evreiesc de Stat, si-a marturisit de curand in fata mea pasiunea casnica, n-am asteptat sa-mi spuna de doua ori sa trec pe la el. Si il mai si joaca pe Ghimpl care, intre noi fie vorba, e brutar. Gurmand cum il stiu...

"Gurmand?", se mira Mircea. "Pofticios de-a dreptul!", ma corecteaza. "Odata la cinema, era pe la ora pranzului - cinci-sase persoane in sala - , cineva s-a apucat sa manance branza de burduf! Ce, a mai fost chip sa ma uit la film? Am iesit si mi-am cumparat imediat!", se amuza. Povestita n-are farmec. Sa fi vazut cum mi-a jucat-o...

Home alone (episod-pilot). Caci iubirea trece prin stomac... "cea mai recenta «performanta culinara» a fost un tort pe care l-am facut prietenei mele anul trecut. Prima data-n viata mi-am luat inima-n dinti ca sa fac ceva asa de complicat - iar cine s-a aventurat vreodata la un tort stie ce spun - , mai ales ca, teoretic cel putin, la prajituri nu ma pricep. Sau asa pretindeam. Adevarul e ca, in ciuda tuturor pronosticurilor pe care le dadusem, a iesit! Norocul incepatorului! Bineinteles ca a doua oara, asa cum se intampla de obicei, o sa fie o cadere! Asa ca, in ziua aia care o sa vina, mi-am propus sa fac doua torturi. Pe primul sunt pregatit sa-l sacrific. Celalalt trebuie sa iasa!", adauga. Riscanta treaba. Cand gatesti o data pentru o doamna, pana aici ti-a fost. Bucataria-ti apartine cat vei trai! Pericolul ma-nfioara... Incerc sa nu intru in detalii...

"E totusi o ironie...", merge Mircea cu povestea mai departe. "Desi pretind ca la dulciuri nu ma pricep, primul lucru pe care l-am gatit vreodata au fost clatite. Aveam vreo 10 ani. Cum oricat de multe ar fi facut mama, nu erau niciodata de ajuns, m-am apucat de treaba! Cu fratele meu! Ca nu riscam sa mananc singur bataie! Ce sa zic? Le-am ars, le-am scapat pe jos - ca voiam si noi sa rasucim clatitele in aer asa cum vazusem ca facea ea! Vreo sase-sapte au iesit ca la carte! Le-am pastrat drept trofeu! Dupa-amiaza, cand a venit, am zis ca ni le-a adus o vecina. Spalasem tot, pana si aragazul! Marea mirare a mamei a fost insa cand a mancat si nu stia de unde are vecina reteta ei speciala de clatite! A trecut ceva vreme pana i-am marturisit...", adauga Mircea. Greu sa tii un secret... A! sa nu uit sa-i spun si eu mamei de vaza aia pe care-am spart-o! Poate mananc bataie acu’ la batranete!

Repetitii (culinare). "Eu sunt bucurestean", reia Mircea, "dar intotdeauna i-am invidiat pe colegii din facultate care locuiau la camin. Am absolvit in ’96 la clasa Olga Tudorache - Andrian Pintea si cand aveam de pregatit un examen, de multe ori lucrul continua si dincolo de scena, la ei la camin. Ne adunam cu totii la unul dintre ei si repetam in continuare. Bucataria aia frusta de camin m-a fascinat mereu. Desi, gurmand cum sunt, nu stiu cum m-as fi descurcat", glumeste Mircea, apoi lasa zgomotul tacamurilor sa duca povestea mai departe. Iar cand "armele" suna, muzele trebuie sa taca!

"E dificil sa joci intr-o limba in care, chiar daca o cunosti, nu gandesti. Riscul este, atunci cand uiti, sa nu poti improviza, chiar daca stii ce trebuie sa spui" "Eram actor la Teatrul Evreiesc de putin timp. Intr-un spectacol era vorba despre nu stiu ce reteta extraordinara. Cum sunt un gurmand, nu m-am lasat pana n-am aflat despre ce era vorba" Mircea Drambareanu, actor

Latkes

Aceasta specialitate evreiasca se prepara doar de Hanuka. E suficient si o singura data pe an pentru ca ai nevoie de 12 luni ca sa elimini surplusul de colesterol acumulat in cele 8 zile de sarbatoare! Mananci cateva zile si ai de tras apoi un an. Nu pot sa inteleg! Dar sa trecem la fapte. Mai intai se curata cartofii si ceapa, apoi se dau pe razatoare fara mila. Se amesteca foarte bine cu oua, faina, sare si piper. Se formeaza chiftelute si se prajesc in mult ulei (ce spuneam de colesterol?). Cei mai multi pun deasupra smantana, dar altii le prefera mai dulci, cu zahar sau fructe. Gusturile nu se discuta, nu-i asa ?

Performante

Mircea Drambareanu - Ghimpl, alaturi de Viorica Bantas - Elke Regizorul Moshe Yassur mi-a dat textul piesei "Ghimpl netotul", text alcatuit chiar de domnia sa dupa foarte cunoscuta nuvela a lui Isaac Bashevis Singer, la sfarsitul stagiunii din 2005, propunandu-mi chiar rolul titular. Cum inlocuisem un coleg in patru sau cinci spectacole si cum si domnul Yassur venea tocmai din Statele Unite sa monteze la noi, a mai trecut un an pana sa incepem repetitiile. E o distributie tanara care, alaturi de seniori ai teatrului, pune umarul la un lucru minunat care ne-a cucerit de la prima lectura. Dar decat sa vorbim despre asta, prefer sa confirmam in spectacol.