Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine s-a obişnuit cu ediţiile anterioare ale Festivalului Filmului European va avea anul acesta o mare surpriză. Căci, dincolo de secţiunile devenite clasice, va descoperi ineditul gastronomiei europene
Cine s-a obişnuit cu ediţiile anterioare ale Festivalului Filmului European va avea anul acesta o mare surpriză. Căci, dincolo de secţiunile devenite clasice, va descoperi ineditul gastronomiei europene
Deja la a unsprezecea ediţie, Festivalul Filmului European de anul acesta se bucură de valoroasa colaborare a Institutului Cultural Romăn, precum şi de prezenţa Ambasadorului onorific al Cinematografului european in Romănia, Corneliu Porumboiu. Pentru cunoscători, dar şi pentru publicul larg, cele două nume reprezintă deja o garanţie. Dar şi un punct de atracţie, alături de proiecţii in aer liber, secţiuni noi ale Festivalului, mai multe săli de proiecţie, un festival culinar, ateliere pentru cineaşti, muzică, evenimente speciale şi intălniri cu regizori.
Europa unită in gust
Secţiunea specială a Festivalului Filmului European este "Diversitate gastronomică europeană". Motivul? Unul pe căt de simplu in aparenţă, pe atăt de complex in esenţa lui. Intr-o lume mereu mai globalizată, Uniunea Europeană işi doreşte tot mai mult să fie regiunea celor "o mie de arome", ce protejează şi "valorifică" moştenirea comună, Uniune a diversităţii culturale şi a specificităţilor tradiţiilor locale şi regionale. "Europa noastră unită" dă semne că nu vrea să reprezinte standardizarea comportamentelor culturale, ci dimpotrivă, punerea in valoare a diferitelor practici şi obiceiuri tradiţionale. Iar gastronomia, mai mult decăt limba sau obiceiurile, a reprezentat intotdeauna o zonă de confluenţă a diferitelor culturi, de "colaborări" şi "schimburi" permanente. Pentru noi, acest colţ atăt de vechi şi totuşi proaspăt de Europă, Balcanii, e un exemplu căt se poate de viu.
Fără să intru in detalii strict gastronomice doar de dragul exemplificării celor de mai sus (căci pănă la urmă măndra noastră sarma, chiar şi prin denumire, vine direct de la Inalta Poartă), Europa dovedeşte că este, şi vrea să fie şi-n continuare, cea mai sofisticată piaţă a lumii. Departe de-a căuta simplificarea şi omogenizarea ofertei sale, urmăreşte iată, şi prin aceast efort cultural, in ultimă instanţă, să promoveze varietatea şi diversitatea.
Meniu de filme
Acesta este unul dintre motivele pentru care ediţia de anul acesta a Festivalului Filmului European propune o mezalianţă perfect justificată intre cinematografie şi specialităţile gastronomice locale. Lista filmelor din cadrul acestei noi secţiuni stă mărturie. Căci, de la "Marea crăpelniţă" (Franţa/Italia) din 1973, cu un Marcello Mastroianni pe care cei care l-au văzut in epocă nu l-au uitat nici pănă astăzi, şi pănă la "Senatorul melcilor" (Romănia), din care replici celebre incă mai circulă "in popor", poţi să-ţi dai cu părerea dacă este "Viaţa ca un restaurant" (Irlanda), să primeşti "Cu dragoste: specialitatea casei" (Marea Britanie), impreună să "Hrănim lumea" (Austria), să-i cunoşti pe "Fanny şi Alexander" (Suedia) şi impreună cu ei, după ce dai o raită prin "Mondovino" (Franţa/Argentina/Italia/SUA), să mergi la "Festinul Babettei" (Danemarca) pregătit de "Vatel" (Franţa), maestrul absolut al gastronomiei franceze.
Ajuns aici, realizezi fără putinţă de indoială că vorbele rostite acum mai bine de treizeci de ani de regizorul Pier Paolo Pasolini nu sunt defel intămplătoare. Ba chiar extrem de actuale pentru noi romănii, in contextul in care trebuie, acum mai mult ca niciodată, să devenim conştienţi că suntem datori la modul absolut de a ne păstra moştenirea culturală intr-un mozaic de tradiţii in care diferenţele ce ne fac unici riscă, prin forţa lucrurilor, să se topească ireversibil. Regizorul ii avertiza atunci pe italieni cu privire la distrugerea culturii ţărăneşti şi că acest lucru va duce in ultimă instanţă la pierderea moştenirii şi sărăcire culturală. Căci gastronomia este antropologie, economie, politică şi cultură, şi nu reţete culinare fără personalitate publicate pe ici pe colo! Luaţi-o ca pe un avertisment!
Vatel, perfecţionistul
Gastronom şi "maitre d-hôtel francez", Vatel (1631-1671) a fost in serviciul lui Fouquet, ministru de Finanţe pe timpul lui Ludovic al XIV-lea şI al Prinţului de Conde. Renumit pentru organizarea de serbări şi mese fastuoase, a intrat in istorie ca un model de perfecţiune in gastronomie. S-a sinucis in timpul unui festin organizat in onoarea lui Ludovic al XIV-lea, in momentul in care transportul de peşte pe care-l comandase intărzia. La căteva minute, căruţele au sosit, iar festinul a continuat. Fără Vatel.
"Viaţa ca un restaurant"
Cel mai recent film regizat de Anthony Byrne ("Intălnindu-l pe Che Guevara şi pe omul de la Maybury Hill") este unul dintre cele mai bune filme de scurtmetraj produse in Irlanda in ultimii ani. "Viaţa ca un restaurant" reprezintă debutul său in lungmetraj. Fiona are un talent innăscut, dar nu poate controla in totalitate efectele acestuia. Clienţii săi pur şi simplu ii devorează măncărurile, pentru că Fiona are puterea de a seduce gătind. Cu toate acestea, işi iroseşte viaţa intr-un fast-food de la periferia oraşului. Pănă intr-o seară cănd forţa imaginaţiei, fanteziei şi iubirii se amestecă şi intră in acţiune. Iar consecinţele vor schimba destine.
"Mondovino"
Ce este vinul? Ce "mai" este astăzi vinul? Cum poate cuceri şi cum poate trăda? Ce inseamnă "rigid", "cizelat", "buchet", "maturare", "limpezime" din atăt de preţioasele descrieri de pe o etichetă? Ce inseamnă "preferinţele consumatorilor" şi cum pot fi acestea "modificate"? Un documentar incendiar despre impactul globalizării asupra industriei vinului, un film care a stărnit controverse in intreaga lume (difuzarea lui fiind interzisă in multe ţări). Incetul cu incetul, adevăruri incomode ies la iveală şi cele două tabere işi agită zgomotos armele: de o parte marketingul, uniformizarea dictată politic şi distrugerea necontrolată a tot ce nu răspunde criteriilor eficienţei economice. De cealaltă parte, mişcarea de rezistenţă a unor "tradiţionalişti" incăpăţănaţi, valul de nemulţumire mocnită impotriva monopolurilor de gust, dar şi nostalgia caldă şi tandra filosofie a vechilor arome ale pămăntului.
