Domnul Necu urăşte ploşniţele

După cum am promis, am să spun povestea ploşniţelor, pe care am aflat-o de la domnul alături de care am făcut piaţa săptămâna trecută. O să mă întrebaţi cum se numeşte. Nu ştiu! Pur şi simplu nu-i întreb cum îi cheamă pe cei cu care stau de vorbă în piaţă sau prin magazine. La drept vorbind, nici nu are importanţă. Sunt oameni ca oricare alţii, cumpărători sau vânzători nemulţumiţi. Ce rost are să-i întreb cum se numesc şi eventual să le iau datele din buletin?! Eu tot nu-i pot ajuta cu ceva. Singurul lucru pe care-l pot face este să fiu de acord cu ei sau să-i contrazic. Să discutăm şi atât! Pentru că eu ? sau oricare altul în situaţia mea ? nu pot face nimic din cauza ploşniţelor.

Domnul, să-l numim Necu de la Necunoscut, spunea cât se poate de documentat că ploşniţele sunt animale – insecte –  care se hrănesc cu sânge, mai ales cel uman. Ploşniţele trăiesc mult, fac pui mulţi şi pot sta până la un an fără hrană. Ele se hrănesc pe rând şi nu dau năvală. Domnul Necu a zis că acestea se ajută între ele, în sensul că cele care se hrănesc le dau din sângele supt şi puilor sau celor care n-au reuşit să mănânce. E de ajuns să se hrănească una şi cel puţin cinci îşi revin imediat. Ei bine, domnul Necu a făcut o analogie între modul de viaţă al ploşniţelor şi al celor care au funcţii de răspundere în aproape toate domeniile cotidianului nostru. De la vânzătorul din piaţă care, pe baza unei autorizaţii obţinute cu şpagă, măreşte preţurile produselor la tarabă până la mari conducători care stau cu mâna greblă să ia mita. Ascunşi ca ploşniţele. Domnul Necu a zis că le urăşte din tot sufletul.

Azi, în trecerea mea prin piaţă, nu m-am putut abţine să nu fac comparaţia cu ploşniţele când am văzut grupuri de ţuţări care beau cafele şi vin fiert, cu un aer aparent indiferent,

ţinând sub priviri tarabele de care erau responsabili. Era treaba lor şi o făceau cu toată conştiinciozitatea buzunarelor pline. Unde mai pui că noi, ăştia pe care-i jecmănesc, le mai suportăm şi obrăzniciile.

O doamnă, oprită în dreptul unei tarabe cu vinete, din import, cum altfel, a pus mâna pe trei bucăţi şi le-a pus pe tas. Vânzătoarea a sărit ca arsă. "Da' ce crezi că faci? Păi, luăm marfa ca la supermarket? Ce, e pă pipăite?" şi a aruncat vinetele peste celelalte, refuzând să o mai servească. "Bine! N-ai decât să rămâi cu ele!" şi se depărtă. Vânzătoarea ripostează: "Iete a dracu' mă blesteamă să rămâi cu ele! Da' ce, fă, sărăcio, crezi că stau în banii tăi? N-are tot neamu' tău"... O mână puternică a apucat-o de umăr şi ţuţărul ploşniţar responsabil i-a zis drăgăstos: "Taci dracu, fă! Ce te lauzi aiurea! Ia dă vinde, că n-ai dat nici cinci kile până acu'!" şi o îndesă în dreptul cântarului. De lângă taraba unde eram am auzit o bombăneală: "Scârbele dracu'! Ploşniţe împuţite!".

Am tresărit. Hait! Tot... ploşniţe?! Se pare că le ştie toată lumea.
Făcusem un plan de a pregăti ceva deosebit. Planul mi-a fost dat peste cap de doi tineri bărbaţi care mâncau cu poftă, probabil din pachetul de acasă. Într-o crăticioară roşie se afla o mâncare de cartofi, făcută "ca la mama acasă", din care se ridicau aburi care răspândeau un miros minunat de foaie de dafin şi usturoi. Unul dintre ei muşca cu poftă dintr-o gogonea rozalie. Abia atunci am observat că pe butoiul pe care puseseră un ziar se mai afla şi o pungă din plastic cu gogonele. M-am întors la tarabe, de unde am cumpărat doar cartofi. Iar restul cumpărăturilor le-am făcut sub stindardul revoltei de la băbuţele de pe marginea trotuarului şi de la
ţigănci şi de la supermarket! Astea n-au bani de tarabe şi nici marfă multă, dar măcar te poţi târgui cu ele. 

Ce am cumpărat:
2 kg cartofi x 2,5 lei = 5,00 lei
900 g (1 pachet de 450 g + al doilea la ofertă) cârnaţi de Pleşcoi = 10,21 lei (de la supermarket)
1 kg ceapă roşie x 4,00 lei = 4,00 lei
2 legături pătrunjel x 1,00 lei = 1,00 lei
2 legături mărar x 1,00 lei = 1,00 lei
1 legătură leuştean x 1,00 lei = 1,00 lei
1 legătură praz x 2,00 lei = 2,00 lei
500 ml borş x 0,60 lei = 0,60 lei

Reţeta:
Mâncare de cartofi
Ingrediente: 1 kg cartofi, 2 cepe, 2 morcovi, o legătură pătrunjel, o legătură de mărar, o lingură pastă de tomate, 5 căţei de usturoi, sare, piper, 2 foi de dafin, cârnaţi sau costiţă afumată, ulei.
Preparare: Curăţă, taie în bucăţi mari şi spală cartofii. Taie cepele mărunt, morcovii rondele, pisează usturoiul. Pune într-o cratiţă trei linguri de ulei şi prăjeşte puţin cârnaţi sau felii de costiţă, cât să dai gust uleiului, apoi scoate-le într-o farfurie. În uleiul rămas pune la înăbuşit ceapa şi rondelele de morcovi. Când ceapa este sticloasă, adaugă feliile de cartofi, amestecă, adaugă apă cât este compoziţia, pune capacul şi lasă la foc potrivit. Dacă scade adaugă apă fierbinte. Când morcovii şi cartofii sunt pătrunşi, adaugă pasta de tomate, usturoiul, drege de sare şi piper, pune cârnaţii, mărarul şi pătrunjelul tocat fin, amestecă şi lasă la cuptor cu foc mic până simţi mirosul de usturoi şi cârnaţi. Când s-a ridicat deasupra uleiul este gata. Serveşte cu gogonele etc.

Ciorbă de praz
Ingrediente: 4 fire de praz, o ceapă, o ceşcuţă de orez, 2 morcovi, o lingură pastă de roşii, 500 ml borş, o legătură leuştean, un ou, sare, 4 linguri ulei, smântână sau iaurt.
Preparare: Curăţă ceapa şi tai-o mărunt, curăţă morcovul şi dă-l pe răzătoare, spală orezul, curăţă prazul şi taie-l rondele de 2 cm grosime, toacă leuşteanul. Pune, într-o oală de 4 litri, uleiul la încins. Pune la clocotit, într-o oală, 5 litri de apă. Adaugă ceapa şi morcovul, un praf de sare şi lasă la înăbuşit, amestecând, 5 minute, adaugă orezul, o cană cu apă şi amestecă. Lasă la foc potrivit. Pune un litru de apă la clocotit într-o cratiţă, adaugă un praf de sare şi opăreşte prazul 2-3 minute. Scurge apa şi pune prazul în oală, adaugă 3 litri de apă clocotită. Lasă la fiert la foc potrivit. Pune la fiert borşul şi ia spuma. Când legumele sunt fierte adaugă pasta de roşii, sare şi borş după gust. Lasă 5 minute la fiert, adaugă oul bătut, în fir subţire, ca să obţii zdrenţe de ou. Când s-au ridicat la suprafaţă pune leuşteanul tocat fin, pune-i capacul şi serveşte când se mai răceşte cu smântână sau iaurt.