Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un pahar de coniac ascunde o alchimie a aromelor şi gusturilor, promisiunea unui răsfăţ al simţurilor pentru cei care ştiu să-i întuiască povestea. O băutură ce trebuie savurată picătură cu picătură.
Coniacul este o băutură destinată celor mai rafinaţi cunoscători şi asta pentru că presupune un echilibru inefabil de arome. Lichidul de culoarea caramelului se toarnă în pahar în formă delicată de lalea, fără a-l umple însă. Se observă mai întâi claritatea şi culoarea bogată, pentru ca agitându-l puţin să se formeze pe suprafaţa de cristal ceea ce am putea numi lacrimi uşor uleioase ce se preling uşor, semn al unui caracter nobil (un coniac adevărat are în spate cel puţin doi ani de maturare în butoaie speciale de stejar). Se adulmecă apoi aroma puternică, ca şi cum ai savura una dintre cele mai aşteptate plăceri gurmande, pentru ca o dată ce ai luat prima înghiţitură să o poţi percepe în toate nuanţele ei distincte. O alchimie a gusturilor şi aromelor.
Doar în regiunea ce înconjoară oraşul francez Cognac se face adevăratul coniac. Toate celelalte băuturi distilate poartă numele de brandy. Regulile sunt extrem de stricte, ca în cazul celebrei şampanii. Coniacul se obţine doar din trei tipuri de struguri - Ugni Blanc, Folle Blanche şi Colombard. Mai întâi se face vinul, pentru ca mai apoi, prin dublă distilare în cazane de cupru (legenda spune că această metodă ar fi fost descoperită în vis de către un cavaler neînfricat din secolul al XVI-lea), să rezulte coniacul brut, cu o tărie de 70 de grade.
De acum urmează partea cea mai importantă. Coniacul este turnat în butoaie de stejar, cu o capacitate de până la 450 de litri şi este lăsat la învechit cel puţin doi ani, la sfârşitul cărora va avea 40 grade tărie. Se foloseşte numai lemn de stejar din pădurile Limousin şi Troncais, datorită structurii moi care fac ca lemnul să împrumute toată dulceaţa sa băuturii. În cazul coniacului de excepţie (sunt sortimente care duc în spate chiar şi 200 de ani), butoaiele sunt lăsate afară mai mulţi ani înainte de a fi umplute. Fiecare fabrică de coniac are câte un "maître de chai" (poate cel mai important atu) care se îngrijeşte ca băutura să întrunească în permanenţă toate caracteristicile care o fac unică, indiferent de anul în care a fost produsă.
Pentru fiecare, coniacul poate căpăta un alt gust, după cum o demonstrează un experiment realizat în Franţa de către cincizeci de specialişti (incluzând aici maîtres de chai şi somelieri). După îndelungi degustări au descoperit nu mai puţin de 63 de arome distincte, grupându-le, cum altfel, decât în funcţie de curgerea anotimpurilor. Arome primăvăratice de flori, iasomie şi portocală. Note toride de piersici, smochine şi fructele pasiunii. Ruginii acorduri de ciocolată, mere şi vanilie. Imaculate senzaţii de scorţişoară, santal şi cafea.
Pasiunile a cincizeci de oameni au făcut ca un simplu pahar de coniac să cuprindă întreaga lume într-un echilibru perfect. Ne putem închipui doar ce foc de artificii ar putea stârni cel mai scump coniac din lume - Henri al IV-lea Dudognon, vechi de 100 de ani, turnat într-o sticlă acoperită cu aur de 24 de karate şi platină, încrustată cu nu mai puţin de 6.500 de briliante. Preţul este pe măsura unui rege - două milioane de dolari. O adevărată Fată Morgana pentru ceilalţi muritori.
