Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru ca să nu prind văpaia soarelui de la prânz, am plecat la piaţă mai de dimineaţă. Cum mai mereu socotelile făcute cu migală, din timp, sunt răvăşite de o banală întâmplare, aşa s-a făcut şi de data asta. M-a sunat mama! A vrut s-o duc la piaţă! E bătrână, are o artrită pe care o ignoră şi a lipsit din ţară opt ani. Nu aveam nici un chef să-mi fac piaţa în cartierul ei, la piaţa ei. E scumpă! Dar ce era să fac?
Prea departe nu pot să merg cu ea şi e dificilă şi delicată ca un bibelou vechi. E greu s-o conving că trebuie să-mi lase mie sacoşa, că între leu şi dolar este diferenţă mare, că n-am bani de taxi ca să o pot duce tocmai la Piaţa Obor şi că a prins cel mai nepotrivit moment de a-şi vizita ţara. Nu pot să mă supăr pe ea când ia în braţe, ca pe un copil mic, punga cu roşii bine coapte, când inspiră adânc parfumul merelor noi, ademenită de o ţigăncuşă, nici când ronţăie felia de salam şi bucăţica de slăninuţă afumată. Dă pe răzătoare morcovul crud şi-l mănâncă plină de evlavie. I-am dat o ceapă de apă, de Buzău, şi-i mângâia foile roşii, aşa cum mângâi un copil pe cap. La un magazin, unde se vindeau brânzeturi de Sibiu, nu o mai puteam opri din cumpărat şi brânză sărată, şi caş, şi brânză de burduf. La unt a dat un adevărat spectacol. Sibianca-vânzătoare i-a oferit un calup de unt, de aproape un sfert de kilogram, ca să-l aprecieze. Mama l-a primit cu amândouă mâinile, l-a desfăcut uşurel din folia de plastic şi l-a mirosit ca pe un parfum suav. A închis ochii şi a murmurat ceva ce n-am înţeles. A dat din cap şi a împachetat la loc boţul de unt. A mai cerut unul. Le-a plătit, le-a luat ca pe nişte obiecte fragile şi le-a vârât în sacoşă, cu aerul că ar fi făcut cea mai grozavă achiziţie. Am cumpărat, de la o băbuţă ca ea, un kilogram de ardei graşi. Doi aveau câte o frunzuliţă pe codiţă. Mama i-a luat degrabă, ca nu cumva să-i schimbe vânzătoarea. Şi usturoi, "patru căpăţâni mari la un dolar", îmi zice ea şi apoi se corectează rapid.
De cum am terminat cumpărăturile în piaţă ne-am dus către un magazin alimentar, de la care a vrut să cumpere un pui. Erau mai multe magazine care vindeau pui! Ea se crampona însă de acesta şi, la insistenţele mele, mi-a zis, aproape şoptit, că acolo se vând pui foarte proaspeţi, aduşi în fiecare zi. N-am comentat şi ne-am îndreptat către miraculosul magazin. La uşa deschisă larg era o femeie care aştepta într-o parte. Înăuntru era ceva agitaţie. Întreb femeia de la uşă de ce nu intră şi mi-a zis că tocmai primesc marfă. "Ei, vezi?!", îmi zice mama.
Ne instalăm în spatele femeii. Curând, nişte tineri, sub 30 de ani, încep a aduce de la o maşină lădiţe cu pui proaspeţi.
DIN NOU "LA COADĂ"
În spatele nostru se face coadă. Trece o jumătate de oră, timp în care coada a crescut şi tinerii nu mai contenesc să numere lăzile pline şi pe cele goale. O doamnă, vine cu tupeu şi pretinde că ea a fost prima la rând, încă de la ora 7:00, şi că s-a dus să-şi facă piaţa. Doamne! Cât urăsc chestiile astea! Femeia pe care am găsit-o la uşă se întoarce şi-i zbiară în ureche: "Treci la rând, nu mai pierde timpul! Lasă vrăjeala!". Cei din coadă, cu aceleaşi priviri goale şi feţe apatice, nici n-au reacţionat. Ah! Îmi venea să mă ciupesc. Retrăiam sau nu cozile pe care le uram acum 20-30 de ani?
Un tânăr cu pantaloni scurţi, dintre cei care aduceau marfa, se-ntoarce către ele şi le zice, aruncând priviri dispreţuitoare: "Bre! Du-te la alt magazin dacă vrei să iei în faţă! Ai rămas logată de pe vremea lu' ăla!". Efectul a fost ca un trăsnet asupra tupeistei, care s-a conformat de parcă avea nevoie de o comandă, ca să se aşeze la coadă. Mama n-a priceput prea multe, aşa că am mai aşteptat în tăcere vreo zece minute, după care s-a dat drumul la vânzare. Toată coada a intrat în magazin, la răcoare.
Mama şi-a ales un pui măricel, la preţ de 8,59 lei (!) kilogramul. 1,400 kg a costat-o 12,03 lei. Când dăm să ieşim, pe uşă, intră o femeie care strigă la una dintre vânzătoare: "Liza! Doi într-unul ai primit?" "Nu! Da' primesc mâine!", răspunde vânzătoarea. Uluită şi intrigată de codul ciudat dintre cele două, întreb vânzătoarea ce înseamnă "doi într-unul"? "Păi, doi pui mici la pungă!", îmi răspunde de parcă eram de pe altă lume. "Adică, iar «Petreuşi»"?, o întreb eu şi simt cum un junghi mi se pune-n stomac. "Fugi, bre, d-aici! E pui mai mici, da e cât să mănânci unul singur!", îmi răspunde tânărul cu pantaloni scurţi, care auzise întrebarea. "N-avem mereu, doar când se micşorează lotul de puişori. O parte îi taie mai mici şi ce rămâne îi creşte mai mari", ne spune el.
Am ieşit şi ne-am îndreptat spre casa mamei. Junghiul de la stomac nu m-a lăsat nici după explicaţia vânzătorului şi parcă, pe banda de asfalt a trotuarului, îmi defilau în faţa ochilor pungile aproape sparte cu pui, botezaţi de un hâtru "fraţii Petreuşi", mititei şi slabi, cu gâturile lungi, cu ciocuri, cu gheare şi cu mulţime de pene nejumulite. Numai simpla pomenire a renumiţilor pui şi feţele celor de la coadă îmi răvăşeau amintirile şi mă umpleau de groază. Pe drum, mă tot gândeam şi la nemulţumirea mamei, care-mi tot spune că roşiile de la noua ei casă sunt tari, ca nişte murături pârguite, ceapa se sparge, nu se taie, morcovul la fel, vinetele n-au gust şi dacă le coci rămâne doar o bucăţică de pulpă, restul e numai apă, pâinea (bagheta) se îndoaie şi nu se poate felia, salamul şi puiul n-au gust, iar cafeaua, cu tot respectul pentru firmele cu renume, nu-i ca aceea turcească. "Mai degrabă scot un stilici (adică o steluţă de grăsime) din spălătorul de vase decât dintr-un pui de-acolo. Mari, cărnoşi dar fără pic de gust. Supa nu miroase a carne de pui. Legumele sunt la fel. Ştii ce dor mă apucă de cartofii noştri, ăia albi, făinoşi? Ce piure aş face, chiar dacă untul ăla al lor parcă-i o margarină fără gust!"
Mă gândeam la cele două lumi pe care nu le doresc. Pe una am trăit-o şi nu o mai vreau, cu toate că-mi dă târcoale. Îmi plac roşiile din pieţele noastre! După ghimpele rămas în stomac, nu mai vreau acum pui. Am să pregătesc ceva legume româneşti.
MENIU VEGETAL:
● Ce ai cumpărat de la piaţă:
500 g ciuperci pleurotus x 8,00 lei/kg = 4,00 lei
10 buc. ouă x 0,50 lei = 5,00 lei
2 cutii 400 g linte x 3,20 lei = 6,40 lei
500 g roşii x 5,00 lei/kg = 2,50 lei
o legătură zarzavat de supă x 1,00 lei = 1,00 lei
4 legături de verdeaţă (2 pătrunjel şi 2 mărar) = 1,00 lei
TOTAL = 19,90 lei
● Ce foloseşti din cămară:
3 cepe, 3 căţei de usturoi, ulei, sare, piper.
REŢETE:
Supă de pleurotus
Ingrediente: 500 g ciuperci pleurotus, o legătură zarzavat de supă, o legătură pătrunjel, o ceapă, sare, piper.
Preparare: Spală ciupercile şi taie-le bucăţi potrivite. Curăţă morcovii şi pătrunjelul şi taie-le mai mici. Toacă fin verdeaţa. Pune-le la fiert într-o oală, cu trei litri de apă şi puţină sare. Când s-au fiert legumele, scoate-le într-un vas şi lasă puţin supa la limpezit. Scurge supa în altă oală, adaugă morcovul, pătrunjelul şi ceapa fiartă. Dă un foc iute, opreşte focul, drege de sare şi piper. Freacă două gălbenuşuri cu un polonic de supă, separat, în alt vas şi toarnă în supă, presară pătrunjel tocat fin şi serveşte.
Mâncare de linte cu ouă ochiuri
Ingrediente: 2 cutii de linte gata fiartă, 2 cepe, 4 roşii, o legătură mărar, 3 căţei de usturoi, 3 linguri de ulei, sare, piper.
Preparare: Curăţă şi spală ceapa apoi o tai fideluţă. Scoţi lintea din cutii într-o strecurătoare şi o scurgi. Pune ceapa la călit în 3 linguri de ulei, cu un praf de sare. Curăţă de piele roşiile şi taie-le cubuleţe. Când s-a înmuiat bine ceapa, toarnă roşiile şi lasă la fiert la foc mic. Atunci când a scăzut bine soscul, adaugă lintea, amestecă, drege de sare, piper, adaugă usturoiul pisat şi o jumătate de cană de apă. Lasă 15 minute şi opreşte focul. Presară mărar toc fin. Serveşte cu ouă ochiuri, eventual cu felioare de şuncă prăjită.
● Ce mai poţi pregăti
Ciupercile care se pot prepara cu usturoi pisat şi puţin oţet, cu maioneză, cu carne tocată, la chifteluţe, la tocăniţă.
