x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Faţă în faţă cu perfecţiunea culinară

Faţă în faţă cu perfecţiunea culinară

de Tudor Cires    |    13 Mai 2011   •   13:16
Faţă în faţă cu perfecţiunea culinară

165240-bistroepoque1.jpgCel desemnat drept unul dintre primii şapte bucătari ai lumii, francezul Guy Martin, bucătarul secolului XXI în Elveţia şi Japonia şi bucătarul numărul 1 în Franţa, a intrat în gastronomie pe uşa mică, plecând de la cuptorul de pizza şi ajungând, în final, la prestigiosul restaurant pari­zian Grand Vefour unde, anul trecut, l-a servit la masă pe Nicolas Sarkozy. Personaj atipic, Guy Martin a primit prima stea Michelin în 1984, când era de doar trei ani în meserie. Un norocos! Dar şi un inspirat, pentru că meniurile sale fac deliciul rafinaţilor gurmanzi din Europa. Grecii şi portughezii l-au numit cel mai bun bucătar al continentului, iar compatrioţii săi i-au acordat Legiunea de Onoare şi titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres.

Luna aceasta, Guy Martin se află la Bucureşti, unde chiar azi lansează un meniu special la noul Bistro Époque. „O bucătărie spontană, plină de viaţă, având ca surse uimitoare de creaţie pictura, calitatea luminii în diferite momente ale zilei, un surâs sau un pas de dans». Pe scurt, un eveniment cultural şi gastronomic sui generis, prefaţat şi de dialogul pe care celebrul chef-de-cuisine a acceptat să îl aibă cu reporterul Jurnalului Naţional. 

Libertate, invenţie şi memorie a tradiţiei regăsite. Ultima carte de reţete gurmande a lui Guy Martin ne dă sentimentul că ne aflăm înaintea unei bucătării perfecte. „Dar există, oare, perfecţiune în bucătărie?”, l-am întrebat pe carismaticul chef. „Aţi trecut pe lângă ea, ori poate că sunteţi, deja, cel care o exprimă?” „Perfecţiunea nu există. Eu încerc, doar, să mă apropii de excelenţă”, mi-a răspuns cel care, în 2000, a readus stelele Michelin pe firmamentul „Le Grand Véfour” din Paris. A făcut înconjurul lumii dezvăluind într-o altă carte geografia culinară a Terrei... ocazie rarissimă ca să descopere că pământul e... rotund! Şi foarte divers, din punt de vedere culinar. Care sunt culorile gastronomiei terestre văzută „de sus”? „Culoarea nu este niciodată fixă, ea este ireală deoarece se schimbă în permanenţă, în funcţie de momentul zilei sau de anotimp. Însă în bucătăria mea culoarea este întotdeauna veselă, plină de viaţă”.

Cel care admiră astăzi creaţiile culinare ale lui Guy Martin ştiu prea puţin despre proiectele lui iniţiale. Şi-ar fi dorit să devină doctor sau muzician, poet sau alpinist. Dar este... bucătar. „Azi, sunteţi unul dintre cei mai cunoscuţi chef-de-cuisine din lume, gratificat cu două stele Michelin şi cu titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Care e secretul carierei dvs. profesionale?”, l-am întrebat. Răspunsul a fost dezarmant de simplu: „Iubesc”. Apoi, a accentuat: „Iubesc să împărtăşesc, nu fac calcule, îmi las inima să vorbească. Sunt serios fără a mă lua însă foarte în serios, încerc tot timpul să mă perfecţionez şi muncesc foarte mult, dar cu mare drag, cu o plăcere imensă...”

De la Bocuse încoace se spune că orice bucătar care se respectă, în meniurile pe care le elaborează, trebuie să tindă către simplitate. Într-o zi lumea va spune: „De la Guy Martin încoace, orice bucătar…” – îl las pe el să completeze fraza: „După Guy Martin, fiecare chef a dorit să îşi trăiască visul, pentru că a aflat că oricare ar fi acest vis, este reali­zabil”...

 

Constelaţia Michelin
Le Grand Véfour este cel mai vechi mare reataurant din Paris. Deschis în 1784 de Antoine Aubertot, între arcadele Palatului Regal, s-a numit mai întâi Cafe de Chartres. Abia în 1820, când a fost preluat de Jean Véfour, avea să poarte numele care l-a consacrat, chiar dacă Vefour a fost proprietar doar trei ani. Jean Boisier, nol patron, îl redesenează, conferindu-i grandoarea şi frumuseţea care-l caracterizează şi azi. Spaţiu îndrăgit de aristocraţia franceză, Le Grand Véfour îşi leagă numele de câteva preparate celebre care au fost create aici, între care sosul Mornay. Închis în 1905, restaurantul revine în mentalul colectiv parizian o dată cu Raymond Olivier, care-l redeschide în toamna lui 1948, cu fastul meritat. Meniurile sunt desenate de Jean Cocteau, iar largile oglinzi de cristal îi oglindesc pe oaspeţi. Cu gastronomia lui infuzată de clasic, Olivier aduce la Le Grandf Véfour şi primele trei stele Michelin. La plecarea lui Olivier, restaurantul îşi pierde stelele, dar le recâştigă o dată cu venirea „în scenă” a lui Guy Martin, în 2000.

×
Subiecte în articol: culinar