Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi vin în minte o Monica şi un cerb… amândoi de aur, la Braşov, apoi nişte lacrimi de fericire, ale ei, atunci când a luat premiul cel mare (printre multe altele, de-a lungul carierei). Deşi sughiţa de plâns, a reuşit să ducă melodia până la capăt.
Vocea ei este printre foarte puţinele autohtone care la ora actuală sunt "stilizate" de talent şi nu de filtrele sintetizatorilor. Am fost de când mă ştiu fanul vocii Monicăi Anghel. După ce am păşit pragul casei, am devenit şi fanul omului numit Monica Anghel.
"Putem să vorbim?… Gata? Merge reportofonul? Merge... aşa…, dar stai numai puţin…" Interviul dă să înceapă acompaniat de râsete şi o familie foarte reuşită (incluzându-i şi pe Gogu şi pe prietenul lui mai mic şi pechinez; Gogu fiind un ciobănesc carpatin...) Monica soarbe din cafea şi se scuză zece secunde, timp care îi este necesar pentru a amesteca puţin cu lingura în ciorba pe care o pregăteşte. Zece secunde au trecut evident repede şi, în sfârşit, ne punem pe treabă.
SĂ TRANSMIŢI EMOŢIE
"Aşa, ce spuneam?" "Păi, urma să-ţi pun eu întrebarea… Care este lecţia pe care ai învăţat-o, ca artist, din prima zi în care ai păşit pe scenă şi e valabilă până în momentul de faţă?" "Să transmiţi emoţie, pentru că arta înseamnă emoţie. Dacă nu reuşeşti să faci lucrul ăsta, înseamnă că n-ai ce să cauţi pe scenă. Cum îmi dau seama dacă am reuşit? Dacă mă emoţionez pe mine, pentru că tu pe tine e foarte greu să te emoţionezi. În momentul acela îmi dau seama că am reuşit să trec rampa. Se întâmplă să am câteodată public rece, dar după câteva piese se încălzeşte. Atunci comunicarea mea cu publicul este la nivel maxim, pentru că am reuşit să realizez ce mi-am propus".
Puţini sunt cei care se pricep să facă mai multe lucruri în acelaşi timp. Monica e printre ei. Face radio, televiziune, muzică. Şi le face bine. Cum se împarte între Europa FM, Divertis, un nou proiect muzical şi familie?… "Sunt foarte obosită, dar pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac şi, totodată, îmi iubesc familia, reuşesc să le fac pe toate. Mă linişteşte să ascult Mozart în maşină, dar tot în maşină învăţ texte, mă mai uit pe scenariile de la Divertis. Având în vedere că la noi se stă mult în trafic, fructific orice moment. Nu-mi permit să pierd timpul. Iată, acum am trăit o experienţă nouă, radioul, şi am învăţat că e foarte greu la radio. Numai prin voce trebuie să reuşeşti să trasmiţi oamenilor ce vrei să le comunici. La televizor, mai vede lumea cum eşti îmbrăcat, îţi mai vede părul, îţi mai iau ochii una, alta, pe când la radio mesajul derivă numai din voce. Deşi mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5:30, îmi face mare plăcere. Am momente când sunt foarte surmenată, pentru că de la filmări de la Divertis pot să ajung şi la unu sau două noaptea, iar a doua zi dimineaţa mă trezesc şi mă duc la radio. Dar, ajung acasă, fac un duş… – nu mă dau cu cremă… mă dau cu parfum (ăsta este tabietul meu la care ţin foarte mult) – şi, înainte să adorm îmi spun rugăciunea. Apoi mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere pentru următoarea zi, să o pot duce cu bine".
TIMPUL LIBER?
"Mai există… Uite, îmi face mare plăcere să mă ocup de casă, să fac un pic de curăţenie, să dau de mâncare animăluţelor, să gătesc pentru bunicii mei şi pentru toată casa. Eu nu am ştiut niciodată să gătesc puţin. Când fac o oală cu ciorbă, oala respectivă are zece litri, când fac o cratiţă cu mâncare şi aceea este de dimensiuni mari şi-aşa mai departe. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii mei când am timp, deşi fac asta destul de rar".
Observ că în timp ce Monica vorbeşte şi dă din cap dezaprobator cu privire la nişte ştiri politice de la televizor, mama artistei îi soarbe cuvintele. O întreb aproape retoric, pentru că intuiesc răspunsul, cui îi datorează întreaga carieră şi cu cine se sfătuieşte în momentele grele. "Mamei, cu siguranţă mamei. Ea a hotărât ce trebuie să fac în viaţă, m-a susţinut, m-a ajutat extraordinar de mult, a mers cu mine de mână peste tot. Au fost momente în care am vrut să renunţ, iar ea îmi spunea că o să fie bine, iar lucrurile vor merge pe drumul normal".
Şi fiindcă "Mona", cum o alintă cei dragi, mai aruncă un ochi la "ciorbica" pe cale să prindă gust, o întreb dacă pregăteşte numai bucate româneşti sau a încercat să facă şi alte "ciudăţenii" din afara graniţelor ţării. "Am încercat, dar, sincer, nu prea au ieşit, trebuie să pui mirodeneniile «lor». Eu sunt expertă în bucate autohtone. Şi, apropo de ciudăţenii, să-ţi povestesc ceva amuzant. Mi-aduc aminte că eram în Germania. Ei bine, acolo era un domn care îmi făcea curte, era foarte îndrăgostit de mine, a închiriat restaurantul întreg şi a comandat stridii şi şampanie. Nu mai mâncasem niciodată stridii şi l-am rugat să-mi spună cum se mănâncă. Mi-a spus să «sorb». Am sorbit prima stridie după ce-am primit indicaţiile corespunzătoare şi apoi domnul respectiv m-a întrebat dacă a mişcat. La care eu: «Ce să mişte?» Iar el: «Stridia, pentru că dacă e proaspătă mişcă». În acel moment am cerut pizza. Îţi dai seama că s-a ales praful de cina lui romantică, cu tot cu restaurant închiriat…"
PROIECTE MUZICALE
După ce ne stăvilim râsul, aducem vorba despre proiectele muzicale pe care le are în prezent. "Lucrez la un proiect foarte interesant, împreună cu o trupă de muzică lăutărească. Mahala Rai Banda se numeşte. În România nu sunt foarte cunoscuţi, dar în «afară» da. Cântecele lor au fost incluse pe CD-uri, precum Buddha Bar. Am făcut deja trei piese cu ei. Sper ca la începutul anului viitor, cât mai curând, să termin acest proiect deosebit. Pe de altă parte, în luna ianuarie lansez un album la care am lucrat în ultimii trei ani, cu Casa Roton. Este un album modern. Piesele vor fi semnate de Costi Ioniţă, Robert de la Proconsul, Cristi Faur, Florin de la Class. Dacă ar fi să descriu acest album într-un singur cuvânt acela ar fi: «Actual»."
Pentru că timpul în ziua respectivă a fost scurt şi pentru mine, n-am apucat să gust ciorba făcută de Monica. Fie vorba între noi, mă mulţumesc şi cu ciorba făcută de mama, dacă în "background" cântă Monica.
Un fel de budincă
Ingediente: un kg de paste, un litru smântână, 6 linguri de parmezan, 3 sferturi de pachet de unt şi lapte cât să acopere pastele puse la cuptor.
Preparare: Se fierb pastele funduliţe 20 de minute, se scurg, se spală şi se lasă deoparte. Se pun într-o oală mare cu lapte amestecat cu smântână cât să le acopere şi se bagă la cuptor. Separat, într-o tigaie se topeşte unt împreună cu mirodenii (cimbru, piper, boia de ardei iute sau chili), se amestecă bine şi se căleşte. După ce se fierb pastele, se scot, se amestecă cu sosul din tigaie şi se pune parmezan pe deasupra. Apoi se mai bagă la cuptor puţin.
