x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Hanul din vremea Unirii

Hanul din vremea Unirii

de Anna Borca    |    24 Ian 2007   •   00:00

BUCATARIA DE ALTADATA
"Vechea ospetie romaneasca este un dar sfant de la stramosi, sa-l pastram ca unul ce onoreaza caracterul natiei si niciodata sa nu-i para rau strainului ca a venit de s-a asezat la vatra noastra", domnitorul Al.I. Cuza
BUCATARIA DE ALTADATA
Arhiva Ion C. Rogojanu

"Vechea ospetie romaneasca este un dar sfant de la stramosi, sa-l pastram ca unul ce onoreaza caracterul natiei si niciodata sa nu-i para rau strainului ca a venit de s-a asezat la vatra noastra"
domnitorul Al.I. Cuza

Han, ratos, rates, cerdac, carciuma-han, ospetie... Adevarate popasuri de intalnire ale drumetilor, calatorilor, diplomatilor, misionarilor, negustorilor... Un loc de odihna si ospatare, de povesti reale, mituri si legende... Un astfel de loc, al ospetiei moldovenesti din Iasi, a fost Hanul lui Binder. I s-a mai zis si "Hanul Unirii".

Care este povestea acestei vetre de popas? O aflam in cartea "Cu Iasii mina-n mina..." scrisa de inginerii-cronicari Constantin Ostap si Ion Mitican. Lucian Vasiliu, un po(d)gorean adevarat, ii numeste pe autori "urmasi ai memorialistilor de tip Iacob Negruzzi si George Panu".

Mit si legenda

Arhiva Ion C. Rogojanu
Istoria acestui local incepe in anii ’50 ai veacului Unirii. Iosef Ciolcin Binder, mester butnar (cel care face butoaie), deschide un han, situat exact in calea postalioanelor dinspre Tara de Sus si Tara de Jos. Firma era batuta intr-un stalp cu felinar si infatisa un postalion inalt cat muntele, ceea ce insemna ca aici era "locul voiajorilor popositi in capitala". Camerele erau largi, aveau mobilier de mahon, crivaturi (pat inchis de jur imprejur, avand dedesubt un sertar mare pentru albituri), oglinzi venetiene, cristaluri si portelanuri. Pe aici au trecut atat simpli calatori, negustori, cat si diplomati ai curtilor din Viena si Sankt Petersburg.

Finete

Cu ce mancaruri isi rasfata hangiul Binder oaspetii? Borsuri si zamuri, jamboane rumenite, chiftele, carnati sau "saleamuri", placinte, "zalatine", adica gelatine de smeura sau fragi si inghetate frantuzesti... Se spune ca "supa chisata" din pui si franzelele prajite, faramitate in "chiulite", si dulcele "blamanje" se pregateau dupa retetele cercate si publicate de maestrii M. Kogalniceanu si C. Negruzzi.

Bucatele erau stropite din belsug cu "baterii" de sticle cu sampanie, vinuri invechite si cu renumita bere vieneza, aduse de la ghetarii si din hrubele celor doua beciuri. Iar ca sa-si potoleasca "setea de noutati", oaspetii, savurand cafeaua, citeau ziare sosite de la Paris si Viena.

Amintiri si istorie

Arhiva Ion C. Rogojanu
A fost locul unde s-a desfasurat o serie de manifestari importante in perioada anilor 1848-1859. Scriitorul D.C. Moruzi, descendent din vechea familie princiara a Moruzestilor, noteaza ca in zilele lui ianuarie 1859 hanul era plin de oaspeti din toata Moldova, veniti sa participe la insemnatele evenimente. Treceau coloane de "bonjuristi", marsaluind intre casa lui M. Kogalniceanu si Palatul Ocarmuirii. Peste tot rasunau cantecele unionistilor, adunati sa intampine delegatia ce venea cu mandatul alegerii domnitorului Alexandru Ioan Cuza si in Muntenia. Iar in seara zilei de 28 ianuarie, la Binder, s-a dat un banchet cum nu se mai vazuse pana atunci, la care au luat parte mii de ieseni.

Agape

Aici, junimistii isi organizau celebrele aniversari. Memorabila a ramas seara din 24 noiembrie 1878. Prof. Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii "Junimii" si un excelent amfitrion, noteaza ca atunci "deodata au facut intrare 6 amici din Bucuresti in frunte cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale si Ioan Slavici". Invitatiile la intruniri erau compuse de I. Negruzzi, sufletul acestor agape si un adevarat manuitor de verb.

Iata cum suna una dintre "citatiuni": "Membrii tuturor triburilor societatii «Junimea» fundatori lipoveni, caracuda si cei noua, sunt citati ca in ziua de 26 octombrie sa se afle la scaunul societatei din Iasi, unde se va da cu mult chef si cu putine parale, in otelul Binder, oarele 6 sara, al 20-lea praznic traditional. Mincarea va fi fudulie, iar bautura temelie. Spritul nu este de rigoare. Secretar, I.N". Au ramas doar amintirile, povestile si un loc incarcat de istorie...

Popasuri iesene de odinioara

Hanul lui Petrea Bacalu. Vechiul han a ramas in istorie ca locul de unde a fost urmarita marea hora a Unirii care s-a incins dupa anuntarea alegerii ca domnitor a lui Al.I. Cuza. Aici, in incinta localului, au aparut in fata publicului iesean celebrii actori Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu si altii. Si tot aici, in anul 1885, a stat poetul Mihai Eminescu.
Hanul lui Vanghele. Potrivit unui document din 17 aprilie 1857, hanul avea 29 de camere, o sala de biliard, camere mai mici pentru argati, patru beciuri speciale si o pivnita cu hrube de piatra. Era vestit in toata Tara Moldovei pentru cuhnia sa.
Hanul lui Coroi. A fost construit in prima jumatate a secolului al XIX-lea de spatarul Vasile Coroiu. Avea printre altele si doua dughene. Una era folosita ca bacanie, unde se vindeau diverse produse: "coloniale", "dulceturi de zmeura proaspata foarte buna si ieftina" si altele.
Hanul "La trei sarmale". Se pare a fi cel mai vechi han. In secolul al XVII-lea apartinea de Manastirea Socola, iar in anul 1863, o data cu aprobarea Legii secularizarii, a trecut in proprietatea Primariei din Iasi. Se spune ca aici, conform traditiei, trecatorilor li se ofereau vinuri si bucate alese. I-au trecut pragul Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si Ion Creanga.
×
Subiecte în articol: hanul