Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numit şi "Praznicul Bisericii", hramul este serbarea din ziua patronului bisericii, de obicei un sfănt din calendarul ortodox. Biserica din comuna Havărna, judeţul Botoşani are hramul "Inălţarea Domnului"
In riturile păstrate cu sfinţenie de satul tradiţional, hramul se află la loc de cinste, mai ales in zona Moldovei, unde majoritatea tradiţiilor sunt puternic imprimate in conştiinţa credincioşilor. In "Paşi spre sacru - Din etnologia alimentaţiei romăneşti", Ofelia Văduva scria că "hramul este organizat cu participarea intregului sat, in ziua patronului bisericii, indeobşte un sfănt din calendarul ortodox".
Este numit "Praznicul Bisericii" in Moldova şi Oltenia, unde se pune accent pe aspectul comuniunii alimentare, pe mesele frăţeşti ale unei comunităţi intregi - unde măncarea din aceleaşi străchini avea o semnificaţie aparte, simbolizănd comuniunea cu aproapele - , "titorie" in Argeş, sau "rugă" in Banat, unde se pune accent pe aspectul religios al ansamblului ceremonial.
Amintiri mai vechi şi mai noi
Eram prin clasa a VIII-a cred, cănd am fost ultima oară la un hram, cănd m-am bucurat de atmosfera sărbătorească a satului moldovenesc. Sărbătoarea incepea cu o slujbă religioasă, in curtea bisericii, spaţiu sacru prin excelenţă. La sfărşitul Sfintei Liturghii se impărţeau bucate.
Apoi se mergea la mormintele eroilor şi la cimitir, după care fiecare creştin se intorcea acasă pentru a-şi aştepta musafirii veniţi din alte sate, iar noi, copiii, plecam in centrul satului unde ne aşteptau multe surprize. Peste tot parfum de cozonaci, friptură de miel, sarmale in oale de lut, colaci şi multe alte bunătăţiâ¦
Căruţe cu ingheţată la butoi, batoane de ciocolată⦠Scrănciobe in care mă dădeam fără să ameţesc⦠Muzica vuia in tot satul⦠Ochelari de soare, inele, lanţuri, jucării şi tot ce puteai să iţi imaginezi pe vremea aceea (imaginaţia era destul de restrănsă, fiind vorba de perioada comunistă), găseai la tarabe, acolo unde lumea copilăriei işi deschidea porţile pentru a-i primi şi pe cei mai serioşi.
Şi astăziâ¦
Anul acesta m-am reintors in satul natal, in Havărna, pentru a vedea ce a mai rămas din tradiţiile satului, din credinţa şi voia bună a sătenilor. M-am bucurat să constat că nu s-au schimbat foarte mult lucrurile, că ceremonialul işi urmează cursul firesc, iar oamenii sunt la fel de credincioşi.
L-am cunoscut pe Părintele Lucian Iacob, care m-a făcut să inţeleg căt de importantă a rămas pentru havărneni această sărbătoare. Pregătirile incep cu căteva zile mai inainte, cănd oficialităţile satului şi credincioşii străng pachete cu colăcei, sarmale, colivă, ce vor fi impărţite după slujbă celor săraci sau oamenilor veniţi din satele vecine. Masa se realizează printr-o tehnică gestuală riguros respectată, fără exuberanţe verbale.
Acasă insă, fiecare sătean se bucură impreună cu musafirii de această masă de sărbătoare. Pe lăngă ciorba şi friptura de miel (sau mai nou, anul acesta am remarcat că havărnenii şi-au rafinat gusturile şi am găsit pe masa lor preparate din carne de ied), sarmalele şi vestitul cozonac al moldovenilor, un pahar de vin şi voia bună sunt intotdeauna binevenite.
Deşi am depăşit de mult vărsta copilăriei, nu am rezistat tentaţiei de a mă duce in centrul satului şi de a vedea cu ce surprize sunt intămpinaţi copiii de azi. M-am intristat puţin cănd am văzut că scrănciobul lipseşte, jucăriile naive s-au transformat in puşti şi pistoale, batoanele de ciocolată au dispărut ca prin farmec, iar din cele zece căruţe cu ingheţată la butoi, nu mai era decăt una, şi aceea ferită de privirile riguroaselor norme ale Uniunii Europeneâ¦
Friptură de ied
Ingrediente: carne de ied, boia dulce, ulei sau untură
de porc, sare, piper, bulion, trei-patru căţei de usturoi, o frunză de dafin.
Mod de preparare: Pentru friptură, partea cea mai bună este piciorul din spate. Bucata de carne se impănează cu usturoiul, se aşază intr-o tavă potrivită, se presară un vărf de cuţit de piper, sare şi un vărf de cuţit de boia dulce, apoi se unge bine cu untura de porc sau cu uleiul. Se adaugă frunza de dafin şi apă căt să acopere friptura. Tava se introduce in cuptorul bine incins, unde se lasă circa 20 minute, pănă cănd se rumeneşte puţin. Apoi se intoarce, ca să se rumenească uniform, stropindu-se de fiecare dată cu sosul din tavă. Se lasă in cuptor aproximativ o oră, după care se adaugă bulionul. Se mai lasă in cuptor 20 de minute.
Stufat de ied
Ingrediente: un kg carne macră de ied, două cepe,
100 g unt, 250 ml de vin alb, un morcov, o rădăcină de pătrunjel şi una de mărar, bulion, sare, piper, ceapă verde, usturoi verde, trei-patru felii de lămăie.
Mod de preparare: Se spală carnea şi se taie in bucăţi potrivite, care se rumenesc in unt. In grăsimea rămasă se pun morcovul tăiat in rondele şi cepele tăiată in cubuleţe, apoi 20 fire de ceapă verde şi 20 fire de usturoi verde, curăţate, spălate, legate in cercuri. Cănd acestea s-au rumenit puţin, se pune deasupra carnea rumenită, se toarnă vinul alb, apoi se acoperă cu zeama de carne sau cu apa caldă. Se pun rădăcinile de mărar şi de pătrunjel, taiate in rondele subţiri. Se lasă vasul să clocotească pe foc mic şi, cănd zarzavaturile sunt aproape gata, se pune o lingură de bulion amestecată cu apă caldă, căt să acopere toate ingredientele, sare şi piper. Se ornează cu feliile de lămăie.
Sandviş cu brănză de capră
Ingrediente: 200 g brănză de capră, 250 g sfeclă tăiată in felii, o ceşcuţă de oţet, 250 g maioneză, două felii de păine, rozmarin proaspăt.
Mod de preparare: Se fierbe oţetul 10 minute. După ce s-a răcit, se amestecă bine cu maioneza. Compoziţia se intinde pe feliile de păine. Se adaugă brănza, pe deasupra se pun bucăţile de sfeclă şi apoi căteva frunzuliţe de rozmarin.
