Hrana pentru Univers

Gastronomia sau arta culinara presupune prepararea alimentelor pentru a fi degustate, consumate, inghitite si apoi digerate, mistuite...

Spectacolul "Iona" al lui Marin Sorescu, in regia si interpretarea lui Ilie Gheorghe, de la Teatrul National "Marin Sorescu" din Craiova, propune o cu totul alta viziune. Omul devine el insusi aliment intr-o uriasa burta de peste, asteptandu-si "vesnica mistuire". Viziunea absurda asupra existentei se amesteca aici cu un sentiment de prizonierat, de "cerc stramt", din care evadarea nu este posibila. Povestea omului inghitit de un peste isi are radacinile in Biblie. La Marin Sorescu, ea capata cu totul alte valente, iar montarea lui Ilie Gheorghe pare ca incearca sa afle punctele comune.

"Cati pesti sa fie in mare? Cati ai putea numara o viata. Mai multi. Atunci cat ai putea numara o moarte. Se poate... Dar cum o putea marea asta sa tina atata puzderie de peste pe mancare si pe bere..."

Structurata ca un monolog polifonic, montarea lui Ilie Gheorghe, prezentata in cadrul Festivalului-Concurs Gala Star Bacau 2006, aduce in discutie conditia omului. Inlantuit de-a lungul intregii sale existente, incapabil sa-si depaseasca in vreun fel conditia, omul traieste inchis nu intr-o coaja de nuca, precum in Hamletul lui Shakespeare, ci intr-o burta de peste. Si burtile pestilor se multiplica la infinit. Omul devine un aliment al Universului, care se hraneste cu el fara sa-l digere. Inchis in intunericul acestui abdomen urias, luminat doar de alti ochi de peste (excelenta scenografia lui Gabriel Manescu), candele care ard ca-ntr-o biserica a lumii din care Dumnezeu nu mai poate iesi inviat si triumfator.

Un om si un schelet stau la taifas si schimba rolurile, viata e o anticamera a mortii, iar lumina, echivalentul libertatii, nu se aprinde niciodata. Universul ne ingurgiteaza, el fiind la randul lui ingurgitat de un univers mai mare, iar iesirea este posibila doar prin moarte. Excelent conturat scenic de Ilie Gheorghe, personajul lui Iona capata cu fiecare replica noi si noi tuse de culoare, se contureaza amar, arogandu-si rolul de reprezentant al umanitatii in lupta cu destinul... O lupta pasiva pe care Ilie Gheorghe o dezvolta scenic cu o deosebita forta actoriceasca, trecand prin toate starile posibile, reusind dedublari perfecte ale personalitatii.

Interpretarea lui Ilie Gheorghe e intruchiparea perfecta a dialogului sinelui cu eul, asa cum este el vazut de Nietzsche. O prezenta scenica absolut coplesitoare, ce poate umple spatii cu vocea si cu gestul, actorul Teatrului National din Craiova devine din pescar - cel pescuit, din fiinta - nefiinta, la sfarsit luand cu sine "lumina" mortii...

INGREDIENT TEMPERA

"Dejunul canotierilor". Iata unul dintre cele mai cunoscute opere ale artei plastice! Autorul, francezul Auguste Renoir (1841-1919), a fost initial pictor pe portelan, ocupatie care i-a cultivat gustul pentru materii puternic colorate, cu aspect smaltuit. Il regasim si in acest tablou unde, asezate pe masa, fructele, vinul din pahare si din sticle, emailurile farfuriilor devin reflectari ale luminii, gata parca sa opreasca timpul in orbitoarea ei sclipire. Cine sunt canotierii? Citadini veniti sa-si petreaca vacanta la tara, exersand in acest timp si canotajul. Intr-un astfel de loc, pe malul Senei, Renoir isi invita prietenii (actori, jurnalisti, poeti si pictori) sa petreaca o zi fericita de vara, devenind cu totii personajele tabloului. In stanga, jos, se distinge unul dintre modelele lui Renoir, tanara Aline, care ii va deveni mai tarziu sotie. Tablou emblematic al operelor lui Renoir, pictat din aprilie pana in iulie 1881, "Dejunul canotierilor" e o imagine a bucuriei de a trai, a unui moment de fericire duminicala nesofisticata si sincera. Sa ne gandim si ca in anul cand a pictat lucrarea Renoir avea 40 de ani si nu cunoscuse inca gloria artistului consacrat. (Tudor Cires)