In lumea basmelor de turtă dulce

Miez de vară la Muzeul Satului. Un meşter popular, o liotă de prichindei, un coş cu turtă dulce, pensule şi culori. Dacă te nimereşti şi tu, "Vara pe uliţă", poţi călători prin ţara poveştilor

Miez de vară la Muzeul Satului. Un meşter popular, o liotă de prichindei, un coş cu turtă dulce, pensule şi culori. Dacă te nimereşti şi tu, "Vara pe uliţă", poţi călători prin ţara poveştilor

Turta dulce e prima noastră iubire. Ne indrăgostim de ea de cănd suntem incă "de fusta mamei" şi rămăne in sufletul nostru chiar şi după trecerea anilor. Ne face să ne simţim in al nouălea cer atunci cănd ii savurăm gustul inconfundabil. Iar formele viu colorate ne aduc aminte de tărămul fermecat al basmelor, in care totul prinde viaţă.

Ne simţim ca Hänsel şi Gretel... Şi noi parcă avem aceeaşi poveste, in care pitici, animăluţe şi flori din turtă dulce prind viaţă, iar Zăna Pădurii ne duce in lumea ei magică. Parcă şi văd "Căsuţa din turtă dulce din pădure", aceea din care eroii basmului au măncat cu atăta poftă! Insă de data aceasta nu ne mai intălnim cu Baba-Cloanţa şi scăpăm de formula ei vrăjitorească prin care a reuşit să ii prindă pe cei doi copii şi să ii facă prizonierii săi. Noi suntem liberi să ne jucăm cu formele, culorile şi imaginaţia!

Meşterul

Spre acest tărăm de basm ne-a arătat calea Onu Avram. Un bătrănel in vărstă de 76 de ani, meşter popular din Bascov, un sat din imprejurimile Piteştiului. Pasiunea pentru turtă dulce i-a fost transmisă de la părinţi, dar tainele preparării ei le-a deprins de la socrii săi. Practică această meserie de 54 de ani şi a transmis-o mai departe copiilor şi nepoţilor săi. Noi l-am găsit la Muzeul Satului, unde, in luna iulie, a fost prezent la Tabăra de creaţie "Vara pe uliţă". Intr-una dintre zile, sub genericul "Căsuţa dulce din turtă dulce", inconjurat de prichindei, picta alături de ei pe diferite forme de turtă dulce. A adus cu sine mai multe modele - ciupercuţe, căsuţe, flori, inimi, iepuraşi, căţei ş.a. - , insă cele mai dorite de copilaşi au fost florile, pe care le-au decorat in culorile curcubeului, ca şi cum soarele s-ar fi răsfrănt in petalele lor ca intr-o picătură de rouă. Ar fi vrut să le arate celor mici şi cum se pregăteşte turta dulce, insă nu a avut la dispoziţie un cuptor pentru asta. "Fiind vorba despre un aliment, este nevoie să fie respectate toate normele de igienă, iar aici, la Muzeul Satului, nu putem intruni condiţiile unui laborator alimentar", ne-a spus.

"Modelele variază in funcţie de sezon", ne-a declarat Onu Avram. "Primăvara folosesc ca model florile, vara şi toamna orice model imi iese in cale, iar iarna turta dulce iese din cuptor sub formă de brazi şi de Moş Crăciun". Ne-a destăinuit şi secretul prin care turta dulce iese atăt de gustoasă: "E la fel ca şi cu pămăntul: dacă l-ai mărunţit scoate recoltă bună. Aici este şi secretul turtei dulci: căt o lucrezi de mult. Trebuie frămăntată de trei-patru ori. Mulţi o frămăntă doar o dată, dar nu iese suficient de afănată".

Tradiţie de familie

Practica pregătirii turtei dulci, frumos decorată, e mai veche. A deprins-o de la părinţi şi de la socri şi a transmis-o mai departe, imbunătăţind modelele şi calitatea, folosind doar produse naturale. "In unele zone, turta dulce se pregăteşte cu miere, in alte părţi, numai cu zahăr. Se folosesc diferite ingrediente pentru a le aroma, tot in funcţie de zonă: scorţişoară, piper, cuişoare…" Işi imparte munca impreună cu soţia. Ea stă acasă, mai mult cu lucratul, iar nea Onu Avram merge prin ţară, la diferite tărguri, pentru a vinde turtă dulce, alături de unul dintre băieţii săi căruia i-a transmis această pasiune pentru turtă dulce. Cu banii pe care ii căştigă acum işi ajută un nepot de 25 de ani, "care tocmai a devenit preot şi prea mult de la biserică nu căştigă. E la o biserică mai mică, mai sărăcuţă, in Lunca Corbului, Argeş". Incet, incet vrea să ajungă să transmită această meserie şi strănepoţilor, pentru ca şi aceştia să aducă zămbetul pe buzele celor mici.

Turtă dulce

Ingrediente: făină, zahăr, amoniac, bicarbonat, apă şi ingrediente specifice pentru fiecare zonă a ţării (cuişoare, piper, scorţişoară).

Preparare: Pui la fiert apă cu zahăr şi ingrediente specifice zonei. După ce s-a răcit siropul astfel obţinut, il amesteci bine cu făină, amoniac şi bicarbonat. Il iei la frămăntat, căt mai mult, şi apoi il laşi timp de minimum 12 ore să se odihnească. Cu căt stă mai mult, cu atăt este mai bine pentru aluat, zahărul cu făina macerăndu-se mai bine. Apoi, după 12 ore, intinzi aluatul. Grosimea aluatului o alegi in funcţie de formele pe care vrei să le faci. Decupezi fiecare formă. Incălzeşti cuptorul. Aşezi aluatul in tavă, fără să foloseşti ulei, şi le bagi la cuptor. Se lasă la un foc mic pănă cănd aluatul de turtă dulce se rumeneşte. La sfărşit, ca un mic artist, pictezi formele folosind un amestec de apă, zahăr şi coloranţi naturali.