Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă există o băutură care a traversat toate epocile, ajungănd pănă in zilele noastre sub diverse denumiri, atunci aceea este berea. Berea nefiltrată. O băutură străveche ce se consideră că a apărut oarecum accidental, in paralel cu dezvoltarea culturilor agricole, deoarece toate cerealele conţin zaharuri, iar acestea pot fermenta sub acţiunea drojdiilor sălbatice purtate de aer.
Dacă există o băutură care a traversat toate epocile, ajungănd pănă in zilele noastre sub diverse denumiri, atunci aceea este berea. Berea nefiltrată. O băutură străveche ce se consideră că a apărut oarecum accidental, in paralel cu dezvoltarea culturilor agricole, deoarece toate cerealele conţin zaharuri, iar acestea pot fermenta sub acţiunea drojdiilor sălbatice purtate de aer.
De-a lungul timpului
Primele recipiente in care au fost detectate urme de drojdie şi hamei datează de 7.000 de ani. S-a găsit şi o frescă de acum şase milenii care descrie felul cum era băută berea, prin paie lungi, care aveau, probabil, rolul de filtre. Dar reţeta ideală a berii o găsim abia in anul 2050 i.Hr., in regatul mesopotamian Ur. Prima amforă pentru bere a fost descoperită pe teritoriul actualei Germanii lăngă oraşul Kulmbach, datănd din secolul VIII i.Hr. Berea va fi menţionată apoi in toate scrierile clasice. La Ghilgameş o preoteasă a plăcerii il deprinde pe protagonist cu berea. Nici Biblia nu se fereşte să amintească de bere (wusa), care nu lipsea din proviziile lui Noe. De asemenea, această băutură ajunge şi in Egipt, unde se numără printre preferinţele lui Tutankamon. Romanii şi grecii iubeau şi ei această băutură, de multe ori in detrimentul vinului. In paralel, berea a fost descoperită in mai toate colţurile lumii, rămănănd mult timp nefiltrată. Difereau doar componentele ei: africanii foloseau mei şi manioc, indienii nord-americani - o specie indigenă de Âcurmal, precursorii mexicanilor - agave, sud-americanii - porumb, japonezii - orez, chinezii - grău şi sorg, iar ruşii - secară. La 1490, Cristofor Columb descoperea că inÂdienii fac bere din porumb şi din seva mesteacănului negru. Se mai utilizau şi diverse arome naturale, cum ar fi menta sau păpădia. Din reţete nu lipseau viermii, cleştii de crab sau scoicile. La inceputul Evului Mediu, berea incă se mai Âfabrica in casă, dar in timp, mănăstirile au fost primele linii de fabricaţie „industriale". |n 1516 se adoptă legea purităţii berii, conform căreia se puteau folosi doar apă, orz şi hamei, drojdia Ânefiind pe atunci cunoscută. Tot in această perioadă putem aminti că in 1674 Colegiul Harvard işi deschidea Âpropria fabrică de bere, iar in 1680 William Penn, fondatorul Pennsylvaniei, lansează o reţea de berării. Berea a fost adesea şi modalitate de plată. Astfel, in Evul Mediu, lucrătorii cu ziua din Anglia, Germania sau }ările de Jos erau, adesea, plătiţi cu halbe de bere. Inspre epoca modernă, britanicii recomandau berea ca tonic, in secolul al XIX-lea ea fiind prescrisă sportivilor, femeilor care alăptau şi pacienţilor aflaţi in recuperare.
