La Londra se numesc Coffe-house, in Franta - Caf", la Viena - Kaffee-haus, in Germania - "Conditorei Cafe Numirea de cafenea vine din cuvantul turcesc kahvehane, ce inseamna "local public in care se bea cafea".
Inainte de a prezenta date despre aparitia primelor cafenele pe malurile Dambovitei vom face o scurta referire la un fapt controversat: cronicarul Ion Neculce, in "O sama de cuvinte", mentioneaza ca vel-logofatul (1479-1510) Ion Tautu, trimis de Bogdan Voda, fiul lui Stefan cel Mare, in solie la sultan, la Constantinopole, a fost tratat cu o bautura oferita intr-un felegean (ceasca). Era cafea fierbinte. Moldoveanul nostru, nestiind ce este si cum se bea zeama aceea colorata, a dat-o peste cap, sorbind-o dintr-o inghititura. Bineinteles, si-a oparit limba si gura. N-a scos nici un sunet, inchipuindu-si ca este un fel de-a i se testa rezistenta. Turcii au fost insa impresionati de felul cum a baut ghiaurul (crestinul) cafeaua. Comentand relatarea cronicarului, fapta ce s-ar fi putut petrece la inceputul secolului al XVI-lea, istoricul Aurel Decei contesta autenticitatea, afirmand ca in Turcia cafeaua a fost introdusa in timpul domniei sultanului Soliman I Magnificul, prin anii 1554-1555. Istoricul George Potra impartaseste punctul de vedere al lui Neculce. El sustine ca "licoarea neagra" era cunoscuta in Turcia in vremea lui Tautu, dar nu sunt aflate documente care sa sustina aceasta.
ADUNAREA LAUTARILOR
|
In Mahalaua Scaunelor avea carlig la musterii Cafeneaua lui Panait. Pentru ca acolo era un fel de bursa a muzicantilor si a cantaretilor, i se mai spunea si "Cafeneaua lautarilor". Avocatul Al. Predescu, ramas in memoria urbei nu pentru calitatile sale de jurist ci pentru documentatele si pitorestile istorii ale Bucurestilor, consemneaza: "Aici se adunau toti cei cati tineau in mana un arcus, o cobza, un nai ori un tambal; se adunau ca la o casa a breslei lautaresti...".
|