Jamie Oliver: Unii adoră să tureze motoarele, mie îmi place să fac pâine!

Fie că pregăteşte o prăjitură cu ciocolată sau o simplă pâine, Jamie Oliver are pentru fiecare reţetă o poveste amuzantă de spus.

Jamie Oliver a fost dintotdeauna un tip cu carismă. Învăţat încă de mic să-i facă pe clienţii care veneau la pub-ul familiei să se simtă bine şi alegând o profesie ce implică lucrul în echipă, s-a format ca un adevărat "om de lume". Iar asta îi iese prin toţi porii. Îi place să stea de vorbă cu oamenii, să afle, să cunoască. Cel mai bine se simte când este înconjurat de familie şi de prieteni. Şi nu conteneşte niciodată cu vorbitul; acesta este un fapt dovedit.

Mulţi dintre clienţii pub-ului îşi amintesc de un Jamie adolescent mereu vioi şi cu zâmbetul pe buze, care se îngrijea ca totul să fie cât mai bine pentru fiecare dintre ei. "Încă de mic, Jamie era foarte politicos şi de ajutor pentru clienţi. Venea şi ne întreba cum ni se păruse mâncarea, dacă mai voiam nişte piper sau încă ceva de băut, arătându-se cu adevărat interesat dacă ne bucuram sau nu de masă.

Ştia şi de glumă şi semăna leit cu tatăl său. Moştenise de la el acea atenţie pentru detalii şi dorinţa de a-i fi oricui pe plac", spunea Bryan Stepherson, un client obişnuit al localului. Chiar şi în grupul lui de prieteni era un personaj. Era mereu pus pe şotii şi, de cele mai multe ori, iniţiatorul lor, reuşind mereu să-i facă pe toţi să râdă.

O dată cu încrierea la cursul de catering de la colegiul Westminster însă, vremea "prostitului" începuse să apună şi o altă latură a tânărului se ivea: aceea curioasă, dornică să înveţe şi să descopere. "Creierul meu funcţiona altfel, trebuia să văd, să ating şi să miros lucrurile." După care totul trebuia povestit! Astfel, nimeni nu s-a mirat că, încă de la primul său show de televiziune, gătitul s-a împletit cu glumele şi cu diverse poveşti amuzante, garnisite întotdeauna cu un zâmbet, toate menite să întreţină atmosfera. Şi acest lucru îi era la fel de firesc cum îi era să facă un desert delicios.

CA SAREA PENTRU CIOCOLATĂ...
Una dintre poveştile pe care le-a împărtăşit în faţa camerei de filmat şi-a amintit-o în vreme ce îi pregătea iubitei tarta cu ciocolată. "Lucram la un restaurant în Franţa, cu un patisier francez foarte priceput. Obişnuia să-mi spună ori de câte ori lucram cu ciocolata: «Atunci când foloseşti ciocolată, să nu uiţi să pui un vârf de sare în compoziţie. Îi scoate la suprafaţă savoarea». Iar eu îmi ziceam în gând: «Sigur, prietene, cum zici tu!». Asta până când, într-o zi, am făcut amândoi aceeaşi prăjitură, el punând sare şi eu nu. Iar când le-am gustat, mi-am dat seama cât de multă dreptate avea. Prăjitura mea era un simplu desert cu ciocolată, pe când a lui era o explozie intensă de ciocolată. Aşa că, nu uitaţi!, puneţi mereu un vârf de sare în compoziţie când lucraţi cu ciocolata."

PÂINEA, CA O FEMEIE FRUMOASĂ
O altă poveste din show-ul său se leagă de una dintre marile pasiuni ale lui Jamie: pregătitul pâinii. Dacă îi place să gătească, atunci în mod sigur adoră să facă pâine. Ia drojdia "adormită", o "aţâţă" cu puţină apă, o "hrăneşte" cu zahăr şi începe să frământe. Simplu, cu o singură mână, fără să se complice.

Şi apoi povesteşte râzând: "Când lucram în Franţa, brutarii obişnuiau să frământe aluatul foarte repede, erau foarte buni. Iar când am învăţat să fac pâine cu un italian pe nume Genaro - care face o pâine fantastică! -, m-a oprit brusc când am început să-i ameţesc aluatul: «Nu, Jamie, nu o face aşa!». A venit lângă mine, a început să frământe aluatul cu mişcări foarte lente şi mi-a spus: «Ştii, a face pâine e cam acelaşi lucru cu a face dragoste cu o femeie frumoasă. Trebuie să o tratezi cu blândeţe şi să fii viguros doar în punctele în care trebuie». A fost fantastic!".

Tehnică "à la Jamie"
Deşi ia gătitul foarte în serios, Jamie este de părere că trebuie să te distrezi în bucătărie. Totul trebuie să fie simplu şi amuzant. Poate tocmai de aceea îi place foarte mult să pregătească focaccia, specialitate de pâine italienească. Când e vorba de pâine, totul se face cu mâna, deci devine automat mai interesant.

E ca şi cum ai face ceva interzis: amesteci toate ingredientele cu mâna şi te murdăreşti, poţi să dai apoi câţiva pumni buni aluatului, numai ca să îl frăgezeşti, desigur, iar înainte de a îl pune la cuptor, iei nişte condimente amestecate cu usturoi, le zdrobeşti puţin, le amesteci cu ulei de măsline - cu mâna, ocazie cu care îţi şi hidratezi pielea -, iei condimentele zdrobite şi le storci bine deasupra aluatului. Iar ca bonus, îţi mai şi înfigi degetele peste tot prin aluat. Cum să nu-ţi placă?