x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar La hanul unde, candva, a mancat Sadoveanu

La hanul unde, candva, a mancat Sadoveanu

de Tudor Cires    |    Simona Lazar    |    13 Dec 2006   •   00:00
La hanul unde, candva, a mancat Sadoveanu
ROMANIA CULINARA / Vanatori, judetul Neamt
Pe drumul dintre Targu-Neamt si Manastirea Neamtului te asteapta o surpriza: poti manca si tu la hanul unde a fost odinioara oaspete de seama autorul romanului "Fratii Jderi"

Iarna si-a facut simtita prezenta printr-o fulguiala timida, care ne-a insotit de la Targu-Neamt pana dincolo de satul Vanatori. In buza padurii, intr-un han "stravechi" ne asteptau povestile aromate ale bucatelor moldave, asa cum odinioara le "gustase" si Sadoveanu. Maria Bodron din Vanatori a gatit pentru "valuri" intregi de scriitori. Se spune ca vrednica femeie ar fi fost prototipul multor personaje feminine din scrierile lui Sadoveanu, harnice si pricepute sa gateasca bucate gustoase dupa retete la fel de batrane ca si Ceahlaul, al carui varf vegheaza asupra tinutului Neamtului. Femeia din poveste nu mai este, insa Hanul Maria duce mai departe traditia locului.

Maria Bodron, inaintasa

"Tanti Maria avea foarte multe pasari in curte" - isi incepe povestea Vasile Juganaru, gazda noastra. "Facea nisti pui nemaipomeniti! Cum ii facea? Ii taia, ii jumulea si-i parpalea oleaca in flacara. Folosea in general unturi di porc, nu ulei, rumenea carnea mai intai, apoi punea capacu’, si nadusasca. Din pricina temperaturii mari a ceaunului, si rumenea fain, si fragezea. Punea alaturi o mamaliguta di tara, di ciocantin (n.r. - un porumb cu graunte foarte mici, din soi autohton si nu hibrid), si mujdei di usturoi".

Il intrebam daca este cumva ruda cu femeia care l-a fermecat cu savoarea mancarurilor ei pe autorul "Fratilor Jderi". Nu, nu este ruda. Si nici macar nu-i stapan al Hanului Mariei, unde stam de vorba. "Ii al concurentei!" Rade. "Eu am hanu’ pisti drum, mai ghini veniti la mini si gustati o tocaniti di hribi…" "Concurenta", adica nevasta lui, rade si ea si ne lasa sa plecam: "Dar sa va intoarceti neaparat, ca scoatem acusi painea din cuptor!"…

Povesti depanate la han

Acum bagam de seama ca peste drum se afla un han geaman. "Nu puteam si lasam altora vadul si povestili…", ne lamureste Vasile Juganaru cum vine treaba cu "coltii de hiena ai economiei de piata". Cel de-al doilea han e construit in jurul unei fantani - care se afla chiar in mijlocul… salii de mese - din apa careia se zice ca ar fi gustat si scriitorul.

Ne ducem intins in bucatarie si, in vreme ce omul din fata noastra isi pune tacticos sortul de bucatar, se spala pe maini si incepe sa-si pregateasca ingredientele, noi lasam firul povestii sa curga. "Tanti Maria era mestera mari la facut bors di putini. Gatea ciorba cu zarzavat proaspat, s-un bors de cartofi inacrit cu jintuit di la stani. Ci-i jintuitu’? Cum si vi explic - dupa ci si scoati casu’, fari sa si extragi urda, ci ramani ii zice jintuit. Ii acru si foarti sanatos, are vitamini multi." Mai facea placinte cu urda, cu marar, cu cas de oi ori cu branza de putina. Si-i placea foarte mult sa gateasca ciuperci, de tot felul: hribi, panisoare, roscovi, ghebe…

Bucatele "concurentei"

In vreme ce vorbeste, mainile ii sunt harnice. Tocana de hribi este aproape gata. Povestea, inca nu. "Tocana aiasta di hribi era la inceput o mancari manastireasca. O pregateau calugarii di pi la schituri. Erau in paduri - nu-si permiteau carni. Di la calugari au luat obiceiu’ si ciobanii di pi la stani. Da’ ei au imbogatat reteta cu unt di oaie, cu ceapi, mamaligi si usturoi. Sicretul? Cari-i sicretu’ la mancarea aiasta? Un usturoi salbatic, cari diferi di cel di gradini. Nu-i asa iuti si are o aromi diosebiti. Si faci un bulb micut, asa cum ii arpagicul." Toate parca-s altele pe-aici, prin locurile astea bantuite de schimnici, scriitori si plaiesi.

"Tochitura moldovineasci diferi di tochiturili cari si fac orisaundi. La noi si faci din pulpa di porc proaspati, din carnat di porc proaspat, cu un pic di ficat… Dupi ci si prajasti carnea, si faci o mamaliguti ca la mama ei, si puni dupa aia cas di oaie (la putini sau framantat) si un ochi deasupra."

Ne oprim aici si ne intoarcem la hanul dintru inceput. Painea pufoasa, alba, de casa, tocmai a fost scoasa din cuptor. Presimtim ca in aburul ei cresc alte legende pe care le vom repovesti si noi altadata.

Tocana de hribi

Hribii se grijesc, se toaca julien si se pun la fiert cu putina apa (mai mult inabusit). Se pune uleiul la incins si se caleste in el ceapa taiata marunt. Se dau deasupra ciupercile fierte, se adauga verdeturile, sarea, piperul si usturoiul. Daca-i post, o bucata de mamaliga alaturi e destul. Daca e zi "de dulce", poti sa adaugi deasupra o lingura-doua de smantana adevarata, grasa, de tara.

La "Coana Maria"

"De vrei sa mananci ca la mama acasa, vino la Coana Maria!", scria Sadoveanu in Cartea de oaspeti a hanului dintre Vanatori si Manastirea Neamtului, frecventat de-a lungul vremii de personaje cunoscute, ori mai putin cunoscute din lumea literara, dar si din show-business (ca sa folosim un termen la moda). Pe la Hanul Maria au trecut si Anda Calugareanu, si Draga Olteanu, si Victor Socaciu, dar si membrii trupelor "Hora" sau "K1".
×
Subiecte în articol: maria