Legende la grătar: cum de s-au făcut oltenii dobrogeni

Pe o limba de pamant, impadurita, care desparte marea de Lacul Tekirghiol, zeci de gratare sfarainde s-au intrecut intr-un concurs ad-hoc al ceea ce unii au numit, neoficial, "micul de aur"... Titlu hazliu, dar potrivit cu stralucirea soarelui generos ca in iulie, dar si cu saltul gramului de aur, dupa caderea leului de tinichea. Micul de aur, va asigur, are totusi aceeasi reteta de carne, "jumatate oaie, jumatate vita", si acelasi guler de mustar verde-fanariot, ca oriunde pe la noi. Restul retetei puncteaza micile diferente de la gustos la foarte gustos.

Daca e 1 Mai e Festivalul Gratarelor... si pentru ca legea e clara, la Eforie totul s-a petrecut intr-un cadru amenajat, cu masina de pompieri in coasta, pentru ca nu cumva sa se intample vreun incident nedorit.

De Armindeni, la Eforie, atmosfera in jurul gratarelor-vedeta a fost nemaipomenita. Sute de localnici si de turisti s-au adunat de dimineata pe locul cunoscut, "la Sincai", unde de obicei lumea isi instaleaza corturile de vacanta. Muzica buna si de toate genurile, distractie asigurata de caravana "Fantazio", cozi rezonabile la "patru mici si-o bere", pe bonuri puse in circulatie de primarie. O atmosfera civilizata si fara excese.
"La patru mici si-o bere", oamenii isi dau cu parerea despre politicienii zilei: "A facut, dom'ne, destule!", "Si ce daca?", "Sa vina altii mai buni!", "Lasa-ma, ca-i stiu eu!", "Ba sa ramana astia!", "Ba sa vina ailalti!" - sunt propozitii-cheie indaratul carora se ascund temele vietii de zi cu zi.
Langa gratarele "de familie", liderul de ani de zile stiut pregateste fripturile si micii pentru liota de neamuri si prieteni. Pe Vica din Tekirghiol il lauda amicii: "E bucatarul nostru, el gateste fripturile pentru aniversari, nunti si botezuri. Sa-l vedeti cand face cate-un vitel la rotisor!.." Barbatul se sfieste sa dea interviuri si se apleaca asupra bucatilor de carne, sa le intoarca pe partea cealalta.

Ionelia Lokman a venit "sa puna umarul" la spectacolul gratarelor si, intre doua "du-te-vino", apuca sa ne spuna povestea vietii ei: de ce a plecat din Dambovita si cum s-a indragostit de Eforie, orasul asta care in august implineste 110 ani de turism. Ne da reteta saramurii de guvizi, regina "gatelilor" din bucataria marii, dar ne povesteste si despre saramura de pui si cum de-o-ntalnesti doar aici, pe litoral, si-n Oltenia: "Pai locul asta a fost multa vreme sub imperiul otoman si cand a fost cu razboiul de Independenta, l-am eliberat. Regele i-a dat pamantul asta de la mare, drept multumire pentru ce-a facut pentru tara, lu' domnu' Kogalniceanu, dar el a zis ca ce sa faca cu atata pamant, si o parte l-a parcelat si-a adus olteni sa locuiasca aici. Oltenii au adus cu ei saramura de pui, cu prazul a fost mai greu, ca n-a rezistat la caldura si la aerul sarat..."

Cecilia Cretu ne spune cum vrea sa ne aduca Republica Moldova si Bulgaria la Eforie, intr-un proiect transfrontalier de turism al primariei, iar Valerian Salavastru, pe care accentul il tradeaza ca iesean de bastina, ne convinge ca "orasul dintre ape" are un viitor in fata. E, cum spuneam, cea mai veche statiune balneoclimaterica de la malul marii, iar cel care a intemeiat-o era tot un "venetic", un moldovean, boierul Ion Movila.

Din vorba in vorba, din om in om, aflam tot felul de istorii ale locului, pentru ca oamenii din Eforie isi indragesc orasul. Cum a fost cu asinul turcului Tekir, care se betegise la picioare, iar cand l-a dus "stapan'su" la lac, intrand cu picioarele in namol, s-a vindecat. Ori despre medicii militari francezi care, in 1894, ii vindecau aici pe soldatii din Divizia Dobrogeana. Despre vizitele Casei Regale si despre alte intamplari pe care le vom istorisi si noi, candva...

Deocamdata, sa notam atat: la Eforie, cu fum de gratare, mici, bere si istorii a inceput un nou sezon turistic, la o suta si zece ani distanta in timp de inaugurarea primului hotel si-a primului sanatoriu de la Baile Tekirghiol-Movila, statiune care avea, in timp, sa poarte mai multe nume, de la Carmen Sylva la Eforie, dar avand un singur renume: cel al conjunctiei fericite dintre mare, soare si namol.