Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am intrat deja în rutină. Joi sau vineri, cumpărături! Pentru mine, care stau acasă. Pentru cei care muncesc până vineri seara, cumpărăturile se fac sâmbătă dimineaţă. Asta în cazul în care nu muncesc şi sâmbăta! Ori cum, cele mai bune cumpărături se fac vineri după-amiază, după părerea mea. E drept că sâmbătă şi duminică produsele sunt mai proaspete dar sunt mai scumpe. Cum treci de vineri, cresc preţurile la unele produse chiar la dublu! Dacă vineri cumperi trei sau patru legături de pătrunjel la un leu, sâmbătă şi duminică nu găseşti sub un leu legătura! De parcă cei care le vând nu le-au luat de la fermele din jurul oraşului, cu acelaşi preţ. Să nu mai vorbim de faptul că dintr-o legătură mare, se fac 15-20 de legături, crescând preţul chiar şi de zece ori la vânzare. Mă rog! Este piaţă liberă la jecmăneală! Aşa se zice! Dar, tare aş mai da un iureş printre vânzători, dacă aş avea o putere, şi mai ales printre misiţi. Ce aş mai verifica autorizaţiile din care rezultă că cei care vând sunt producători şi cât îi costă pe unii…
Un domn, care mergea alături de mine spre ieşire, m-a auzit bombănind şi mi-a zis: ”Dar, e piaţă liberă! E democraţie! Suntem originali! Ne ascundem după cuvinte ca: balcanici, aşa este la noi etc. şi ne consolăm şi aşteptăm să facă ceva, cineva. Cine? Dacă nu vă supăraţi, am să vă însoţesc şi să vedeţi care-i mersul!” L-am însoţit şi împreună am luat mai bine seama la ce se întâmplă în jur. De cum am avansat, ne-au luat în primire fructele. Mai precis merele! Duium! Zeci de tarabe pline ochi cu mere de toate soiurile, de toate mărimile. Merarii au luat caimacul cartofarilor şi pe al celor cu produse aduse din ”afară”.
Am luat la ochi cartonaşele care afişează preţurile. Cele cu preţ de 1 leu şi 1,50 lei sunt puţine. Cu 2,50 lei sunt multe, dar majoritatea la mere! La celelalte produse, cele din care se poate găti o mâncare, adică legume, abia dacă găseşti ceva mai ieftin în toată piaţa! În cazul acesta, produsele sunt ori foarte mici, ori foarte vechi, ori îngheţate. Iar vânzătorii care le practică, ori sunt nişte scârţari care vor să-şi vândă până la ultima mizerie, ori nişte băbuţe care se agaţă de ultimul produs pe care-l aduc în piaţă, împinse de sărăcie.
Majoritatea celor care vând în piaţă, nu sunt chiar aşa de amărâţi precum se afişează. În spatele multor tarabe la care vând purtători de haine ponosite, se ascund firi rapace şi lipsite de respect, care te tratează cu nesimşire, atunci când nu eşti de acord cu ceapa fleşcăită şi cartofii degeraţi. Se oftică şi devin violenţi verbal, dacă pipăi produsele. N-ai voie să bagi mâna în marfă! Murdăreşti cartofii! Şi clanul ”cartofarilor” a început să devină violent. Dacă te plângi de marfa unuia, cel puţin trei-patru ”cartofari” sar cu gura imediat şi te beştelesc. Nu mai vorbim de cei care pun la vânzare produse importate: ardei gras, roşii, portocale, mandarine etc. Sunt un trib de ţigani şi români ţiganizaţi. ăştia te reped imediat. ”Dacă n-ai bani, ce te uiţi? Nu vezi cât e kilu'?”, te repede ”politicos”. Da, kilu' e 12,00 lei, 15,00 lei, 17,00 lei. Să-ţi pui ochelari! ăsta e preţu' ! N-ai bani, nu haleşti! Mai iei şi moale! Că nu e dă fier! şi, lasă şmecheriile astea cu ocrotirea cumpărătorului că, ştim noi cum e! Suntem mâncaţi!” Femeia care a aflat cine-i mănâncă pe unii, a plecat bodogănind degeaba. Pe domnul care mă însoţea l-am stopat din elanul către precupeaţa cu gură mare.
Nu ştiu ce s-a întâmplat dar au dispărut minunatele etichete cu preţurile 12,99, 7,99 şi altele cu 99, scris artistic în aşa fel încât nu se vedea de departe decât 00. Cineva, a fost totuşi pe fază, pentru că pe mulţi îi păcăleau la cumpărături. Mă miram şi eu şi domnul însoţitor care-mi spune: ”E greu! Foarte greu! S-a mărit cuibul de ploşniţe şi stau cât mai sus, ca să nu fie atinse.” şi, mi-a spus povestea ploşniţelor! Foarte interesantă! Am s-o spun data viitoare!
Am plecat din piaţă scârbită. Am făcut cumpărături la mine în cartier. Acum, e puţin mai ieftin şi nici nu te umpli de obidă.
Ce am cumpărat:
4 buc. pulpe de pui de 1,195 kg x 8,04 lei/kg = 9,61 lei
500 g brânză de vaci x 11,00 lei/kg = 5,5 lei
10 buc. ouă x 0,50 lei/buc = 5,00 lei
1 kg morcov x 3,00 lei/kg = 3,00 lei.
1 kg. orez cu bobul mare x 5,80 lei/kg = 5,80 lei
2 l lapte de la ţărani x 3,00 lei/litru = 6,00 lei
Total = 34,91 lei
Reţeta:
Pulpe de pui la grătar cu orez
Ingrediente: 4 buc pulpe de pui, o cană şi jumătate de orez, un morcov, două cepe, o lingură de legume uscate, sare, piper, ulei.
Preparare: Cureţi pulpele de piele, le crestezi uşor pe ambele părţi şi le ungi cu puţin ulei, le dai un praf de sare şi piper şi le pui la grătar obişnuit sau pe grătarul cuptorului, dacă montezi sub ele o tavă, ca să nu murdăreşti cuptorul. În 20-30 minute sunt gata, la foc potrivit. Le scoţi şi le ţii acoperite. Orezul îl speli şi îl scurgi de apă. Într-o cratiţă de 2 litri, pui puţin ulei, adaugi ceapa tăiată în bucăţi mai mari şi morcovul felii subţiri. Laşi la înăbuşit, până când începe ceapa să se aurească. Încingi cuptorul! Torni orezul peste ceapă, amesteci bine şi mai adaugi 3 linguri de ulei, legumele uscate, amesteci iar, nivelezi uşor şi torni apă de trei ori grosimea stratului de orez. Amesteci, presari piper, dregi de sare şi dai la cuptor. Peste 20-25 minute este gata. Serveşti o pulpă de pui cu orez după dorinţă şi salată verde sau murături.
Budincă de paste cu brânză de vacă
Ingrediente: 500 g brânză de vacă, un pachet de paste 250 g, 4 ouă, o cană de lapte, 4 linguri de zahăr, 2 pacheţele de zahăr vanilinat, coajă rasă de lămâie, 100 g stafide, sare.
Preparare: Pui la fiert pastele, conform indicaţiilor după pachet, apoi le strecori şi le scurgi bine. Pui stafidele în puţin lapte. Încingi cuptorul! Într-un castron baţi ouăle cu un praf de sare şi zahărul, adaugi brânza de vacă, zahărul vanilinat, laptele şi coaja de lămâie, adaugi pastele şi amesteci bine. Gustă din compoziţie şi, dacă mai e nevoie adaugi zahăr cât îţi place. Ungi cu ulei şi tapetezi cu făină, o cratiţă de 2 litri, torni compoziţia şi dai la cuptor cu foc potrivit, până se încheagă bine şi se rumeneşte uşor. O scoţi când s-a răcit. Degajezi budinca de marginile cratiţei cu un cuţit lat, apoi pui deasupra platoul, cu faţa în jos şi răstorni brusc. Budinca va ieşi pe platou şi ridici cratiţa. Dacă s-a lipit, repar-o şi apoi o tapetezi cu zahăr pudră, o ornezi cum vrei. O serveşti tăiată felii ca pe tort.
