Metaforele hranei

Sacrul cu profanul, Dumnezeu cu oamenii, cerul cu pămîntul, uni­ver­sul văzut cu universul nevă­zut, muritorii cu lumea strămoşilor, oa­menii cu oamenii, oamenii cu ­animalele! În universul coerent şi ar­monios al satului tradiţional, hrana este cea care îi leagă! Este o demonstra­ţie pe care Muzeul Ţăranului Ro­mân o propune omului contemporan prin două expoziţii paralele: "Hrana care leagă" şi "Hrană pe pămînt şi hrană în cer...".

Sacrul cu profanul, Dumnezeu cu oamenii, cerul cu pămîntul, uni­ver­sul văzut cu universul nevă­zut, muritorii cu lumea strămoşilor, oa­menii cu oamenii, oamenii cu ­animalele! În universul coerent şi ar­monios al satului tradiţional, hrana este cea care îi leagă! Este o demonstra­ţie pe care Muzeul Ţăranului Ro­mân o propune omului contemporan prin două expoziţii paralele: "Hrana care leagă" şi "Hrană pe pămînt şi hrană în cer...".

Reconstituiri

Expoziţia temporară "Hrană pe pămînt şi hrană în cer...", deschisă pînă la 29 septembrie, a fost organizată de Georgeta Roşu, directoa­rea Muzeului, Venus Marian Mateescu şi Mădălina Papastere, artişti plastici. Ea surprinde alimentaţia ţăranului ro­mân în toate ipostazele sale. Ex­punerea se desfăşoară pe orizontală, demonstrînd o extraordinară bogăţie etnografică.

"Hrana cotidiană, cea a călătorului, cea spirituală, hrana în postul şi în tim­­pul sărbătorilor, hrana lichidă şi cea solidă, apoi măsurarea cantităţilor, tehnici şi reţete de pregătire a hranei şi, nu în ultimul rînd, spaţii dedicate hra­­nei şi hrănirii, precum merindarul, fîn­­tîna de hotar şi cîrciuma, toate sînt pre­­zente aici", a afirmat Mădălina Papastere.

Expoziţia este dominată de Masa Raiului. Pe această masă împărţită în patru de o cruce realizată din di­verse boabe sînt evidenţiate alimentele pregătite la sărbătorile de Paşte şi de Cră­ciun, apoi la naştere şi la nuntă. Nu lipsesc de pe pereţi proverbe şi zi­cători care au ca punct de pornire uni­versul bucătăriei ţărăneşti. "Găti­rea, dospirea, cernerea, frămîntarea, fier­berea sînt verbe care au transgresat semantic, afirmînd sensibil puternice valori morale, estetice şi religioase", a remarcat Venus Mateescu.

Caracter comunitar

"Expoziţia mai surprinde un aspect: acela că masa are un caracter comunitar, căci ţăranul îi adună la masă pe toţi cei apropiaţi în momente de răscruce ale vieţii", a subliniat Georgeta Roşu. Pătrunzînd în spaţiul sacru al expoziţiei, ai senzaţia că nu a fost uitat nimic din vechile rînduieli legate de alimentaţie din lumea satului. Prin obiectele expuse se pot vedea structurile lumii din care au venit şi mo­dul de gîndire al ţăranului, ce stau sub cuvîntul lui Dumnezeu.

Doar sugestie

Expoziţia permanentă "Hrana care leagă" încheie şi închide viziunea regretatului Horia Bernea, directorul muzeului pînă în anul 2000.

"Această expoziţie este o provocare. A trebuit să păstrăm coerenţa cu tipul de discurs muzeologic al întregii expuneri permanente. Am încercat să păstrăm un echilibru între ceea ce ne spunea Irina Nicolau: eroarea de gest trebuie valorificată, şi ceea ce ne îndemna permanent Horia Bernea: mai puţină scenografie, doar sugestie", a afirmat Ioana Popescu, director de cercetare.

Expunerea pune în evidenţă o vi­ziune "verticală", antropologică, su­gerată printr-o spirală din lemn, pe care vizitatorul trebuie să aibă în­drăzneala să o urce.

În drumul său va descoperi Păcatul, Adam şi Eva, Mărul lui Adam, firide ce vorbesc despre hrana cotidiană, texte-obiect despre timpul şi locul tradiţional al mîncatului. Traseul va continua cu hrana care ritmează ciclul vieţii. Înainte de a ajunge la trepte, îndrăzneţul vizitator va trece pe lîngă sugerări ale hranei de Paşte şi de Crăciun.

Mai sus va intra în zona postului, a hranei vegetale încărcate de forţă simbolică. În centrul podinei se află înfipt un prapor pe care este scris un text de colind ţărănesc în care Hristos răstignit picură din trup grîu, vin şi mir. Privitorul răbdător se va apleca să vadă dedesubtul platformei, instrumentele de chin iniţiatic ale plantelor, pentru transformarea lor în hrană ri­tuală (sapă, seceră, ţest).

Expoziţia se bazează foarte mult pe simboluri, pe care doar vizitatorul ca­racterizat prin curiozitate culturală le va desluşi.

Cabinetul de studiu

După ce vizitatorul a parcurs "Spirala vieţii" din expoziţia permanen­tă "Hrana care leagă", va pă­trunde în Cabinetul de studiu. Aici va în­tîl­ni un tip de expunere pedagogică, tip ierbar, unde se va putea delecta răsfoind cărţile de reţete, textele li­turgice, reţetele de băuturi, cartea ursitoarelor, textele sapienţiale şi ci­mi­liturile, toate legate manual. Într-un segment al sălii, orînduirea de termeni gastronomici, aleatorii, pictaţi pe perete, sugerează legătura dintre hrană (element fundamental şi vital al omului) şi cuvinte. Printre reţe­te­le bunicilor şi străbunicilor noştri va regăsi pîrjoalele moldo­ve­neşti, chi­să­liţa de prune, poalele în brîu, ciorba ţărănească, merele coap­te, mă­mă­liga ciobănească, ciorba de peri­şoare, sarmalele de post şi mul­te al­tele. În cabinetul de studiu se află şi colţul măcelarului, cu ne­lip­situl şorţ pătat, cuţitele, us­ten­si­lele şi un "Re­gistru de vînzare a măr­­­fu­rilor stan­dart". O parte a în­că­perii este dedicată legăturii puternice, pe care o întîlnim la sat, între hrană şi bise­ri­că: pereţi împodobiţi cu picturi în ulei cu Cina cea de Tai­nă şi ­vitrine cu fire de morcov, ţe­li­nă, leuştean, lobodă, toate cu de­nu­mi­­rile brodate pe pînză. (Delia Kramer)


"În expoziţia permanentă nu am expus obiectul-capodoperă, ci pe cel umil, zgîriat, cu urme ale folosirii. ­Trebuie să priveşti obiectele cu răbdare. ­Uneori te intrigă şi îţi creezi ­propriile explicaţii, pentru că totul e doar sugestie"
Ioana Popescu - director de cercetare

Ciorbă de berbec 

Ingrediente: o pulpă de berbec, 3 cepe albe mari, morcov, pătrunjel, ţelină, ulei, ardei gras, fasole verde, 3 roşii bine coapte, o lingură de oţet, 3 fire de leuştean, sare.

Preparare: Se curăţă carnea de pieliţe şi se spală în cîteva ape. Se taie în bucăţi şi se pune la fiert în apă rece cu sare. Se fierbe şi se ia spuma tot timpul. Cînd carnea este fiartă se adaugă zarzavatul tăiat mărunt, ceapa tocată şi călită în ulei, ardeii tăiaţi "fideluţă" şi fasolea verde ruptă în bucăţi. La urmă se pun roşiile curăţate de coajă şi de seminţe, tăiate mărunt. Se potriveşte de sare şi oţet după gust şi se adaugă verdeaţa tăiată mărunt.
Reţetă de Chiraţa Vrişcu, Palazu Mare, Constanţa, 1991

Chifteluţe de ştiucă

Ingrediente: 3 ştiuci, zarzavat, pătrunjel verde, piper, sare, o ceaşcă de ­untdelemn, mărar, două ouă.

Preparare: Se curăţă ştiucile, se scot oasele, se îndepărtează capetele şi se toacă mărunt carnea cu tot felul de zarzavaturi (cartof, păstîrnac, ceapă, pătrunjel). Se adaugă piper şi sare după gust şi se frămîntă bine, picurînd treptat apă călduţă şi untdelemn. Se pun mărar, pătrunjel verde tocate mărunt şi ouăle. Apoi se fac grămăjoare mici care "se bat" în palmă şi se rumenesc în untdelemn. Merg de minune cu o carafă de vin roze rece, scos de la pivniţă.
Reţetă de Vanghelina Sifiriga, Constanţa, 1991

Prune uscate cu orez

Ingrediente: un ciur de prune uscate, doi-trei pumni de orez, untdelemn, o lingură de făină.

Preparare: Se spală foarte bine prunele uscate şi se lasă să stea la apă rece cam jumătate de ceas. Se face un rîntaş dintr-o lingură de făină şi o ceaşcă de ulei în care se căleşte orezul bine spălat. Se amestecă bine să nu se prindă de fundul cratiţei şi, cînd s-a călit, se pun prunele. Se umple cu apă rece pînă cînd se ­aco­peră prunele şi se lasă să fiarbă la foc domol. După gust, se mai îndulceşte cu una-două linguri de zahăr. 
Reţetă de Anton Ecaterina, comuna Vasilaţi, SAI, 1996