Un miracol s-a intamplat intr-o minunată zi de vineri. Ei bine, am reuşit să iau un autobuz aproape gol! Nu-mi venea să cred. Ceva nu era normal!
Din aceeaşi staţie ne-am urcat trei persoane, eu şi doi flăcăi, posesori de mape mari, de unde am tras concluzia că mergeau undeva să facă nişte schiţe. Pe cele patru scaune, faţă in faţă de pe partea stangă, in faţă, se aflau două femei in varstă şi doi bărbaţi trecuţi de 50 de ani. Bărbaţii făceau conversaţie cu voce tare, de parcă ar fi fost singuri, ca toţi beţivii. Şi duhneau a bere veche... Femeile oripilate s-au mutat pe scaunele apropiate. Unul dintre bărbaţi avea in mană o sticlă de doi litri, aproape goală, de bere, pe care o flutura de cate ori dorea să-şi intărească spusele, băgand spaima in femeile care se şi vedeau stropite. Tinerii ii priveau cu interes. Unul dintre beţivani, cel de la fereastră, dădea semne c-ar fi adormit dacă celălalt l-ar fi lăsat. Beţivanul cu sticla il tot impingea să poată fi atent la el. "Mă, dacă nu eram eu, prafu' s-alegea! Auzi?", şi-l impungea cu sticla. Celălalt se trezea brusc, făcand o grimasă ce starnea rasul tinerilor şi femeilor de alături. Beţivanul zgomotos prindea elan şi răcnea cat putea: "Bă, cand am fost in Germania, am muncit de m-a luat dracu'! Da, da' nu-mi pare rău!", zise bărbatul şi se ridică in picioare. "Nouă ne pare!", ziseră tinerii in bătaie de joc. "Dă ce mă, mucio? Hai?! Ce treabă ai tu? Produci? Sau te ţin ai tăi ca să ajungi mare şi să uiţi de ei? A? Că... acum aşa e moda! La mă-ta, la tac-tu pute!" "Da, de unde ştii dumneata?", intrebă unul mai mult ca să-l intărate. "Ştiu mă, mucio, că daia sunt supărat! Şi mă fac acum de tot... pardon!", zise şi se franse de mijloc aşezandu-se pe scaun. "Lăsaţi-l in pace! Nu-l mai intărataţi, că ne-a innebunit de cap!", le zise o femeie. "Mucio!", sări cu gura beţivanul fluturandu-şi sticla.