O academie a vieţii sănătoase şi lungi

"Toate au legătură cu modul de hrană. Monahii mănâncă multe salate, legume, chiar dacă fac 10 ore slujbe, nu obosesc. Contează mult să mănânci devreme. Aceasta e reţeta ideală de sănătate a călugărilor la Muntele Athos"
părintele Epifanios

Dacă nu l-aş mânia pe Dumnezeu, m-aş declara fan Călugărul Epifanios. Este monahul cel mai de succes de la Sfântul Munte, căruia îi port una dintre cele mai frumoase amintiri din călătoria mea. În cei peste 30 de ani de când trăieşte în chinovie, părintele a învăţat nu doar rânduiala rugăciunilor, 10 ore pe zi, fără milă, ci - lucru mai puţin obişnuit - şi arta bucătăriei monastice şi a producerii vinului din struguri. Numele său e scris pe coperta celei mai vândute cărţi de bucate călugăreşti, iar chilia Mylopotamos, unde e "gheronda" (călugăr superior), produce, sub aceeaşi denumire, vinuri albe şi roşii vândute în Grecia şi în lume.

Chipul său carismatic ar putea da fiori vreunei nostalgi­ce domniţe, din iscusinţa mâinilor sale s-ar putea hrăni la ma­să 1.000 de oameni, iar ambiţia lui de a reînvia, pe Mun­te, pod­goria Sfântului Athanasie face să rodească viile. Ce­lor ca­re-l obosesc cu întrebări lumeşti le spune povestea vestitului filosof din Alexandria pe care Avva Athanasie nu l-a pri­mit la el decât după ce s-a lepădat de trufia de a fi "cineva".


POVESTEA VINULUI
Cu rugăciune şi credinţă în Dumnezeu. Aşa ne-a gătit părintele în cuhnia Mylopotamosului. Era zi de dezlegare la peşte şi am avut parte de un meniu compus dintr-un file fiert în apă scăzută, la foc mic, în cuptorul cu lemne (am văzut că, aparte, a făcut un sos din ceapă şi roşii fierte în puţină apă), salată grecească (horiatiki) cu roşii, castraveţi, ardei, măsline, ulei, oregano şi feta. Bineînţeles, am avut parte şi de câte un prietenesc pahar de ouzo şi de vin alb de Mylopotamos. De la părintele Epifanios am aflat că anul acesta, la 28 august, de Sf. Maria (stil vechi) a pregătit, la praznicul Mănăstirii Iviron, 1.350 de porţii de mâncare şi că printre pelerini au fost şi 200 de români. "Filosofia noastră, a călugărilor", povesteşte părintele Epifanios, "este următoarea: începem cu Dumnezeu şi terminăm cu Dumnezeu toate ce le facem. Restul sunt de importanţă secundară. Scopul nostru principal este rugăciunea către Dumnezeu."

Vădit mulţumit de laudele noas­tre la adresa vinului pe care-l face, părintele a acceptat să ne spună câteva dintre secretele celebrităţii acestei licori, spre disperarea bunului meu însoţitor, părintele român Pe­tronius, care şopteşte în barbă: "Vorbitul în timpul mesei e boală sigură!"... Trec peste remarca aceasta şi ascult povestea vinului. "Vinul de Mylopotamos cuprinde două soiuri: muscat de Alexandria şi roditis. Roditis e un soi autohton, grecesc. Cantitatea de struguri este controlată. Las numai 1.000 kg de struguri, pentru că dacă aş lăsa mai mult, vinul iese mai slab. În vinul acesta nu se mai regăseşte nici o rădăcină din cel existent pe timpul Sf. Athanasios."

În schimb, la Mylopotamos se cultivă un soi roşu, care a avut continuitate în Sf. Munte, "limnyo". Despre el aminteşte Homer. Când au cucerit Troia, grecii au stat 10 ani acolo şi au sărbătorit; aşa au început să care vinul din Athos pentru petreceri.
"Mai vreţi puţină mâncare?", întreabă părintele... Da. Şi, încă o cană cu vin!...


CUM GĂTEŞTI O MIE DE PORŢII?
Mă uit la cratiţa în care a gătit el mâncarea. Ar trebui să scriu cu majusculă. Aşa: CRATIŢA. Are o diametrul de 1,60 m. În cuptorul cel mare de la Mănăstirea Iviron încap 18 cra­tiţe dintr-astea. În 18 cratiţe încap 1.000 de porţii. În ajun, mănăstirea a cumpărat 1.800 kg de peşte şi 600 kg de caracatiţă. Dintre felurile de mâncare pregătite, părintele aminteşte de "htapodi" (caracatiţă) cu macaroane: 52 kg de macaroane şi 400 kg de caracatiţă, de atât a fost nevoie pentru 1.000 de persoane.

Părintele Epifanios a gătit foarte mult, în Sfântul Munte. Poate sute de mii de porţii, cine stă să le numere. Reţetele sunt şi ele mai mult de o sută. Le-a strâns într-o carte, grupându-le după ingrediente, cu peşte, cu fructe de mare, cu legume, cu paste făinoase. "Baza, aici, e fasolea şi lintea", ne spune şi părintele Petronius, care m-a însoţit la Mylopotamos de la Schitul Prodromu. "Cu 100 de ani în urmă, mona­hii, aici, mâncau mai multe buruieni ca azi. Din salatele lor nu lipseau urzica (horto) şi păpădia. Multe buruieni au dispărut, iar cele care au mai rămas nu mai ştim cum să le mâncăm. Azi, călugării athoniţi mai mănâncă în jur de 30 de ierburi."

Intervine şi părintele Epifanios: "Este o reţetă, în cartea mea, care se cheamă: blita. Multă lume se întreabă cum se mănâncă blita cu dovleci. E însă o mâncare foarte bună. Muntele Athos este o academie a vieţii sănătoase şi lungi. Un proverb indian spune că omul îşi sapă singur groapa, cu dinţii: cu cât mâncăm mai mult, trăim mai puţin. Cum îşi poate prelungi viaţa omul? Printr-o hrană corectă! Am cunoscut aici un călugăr care a murit la 108 ani. Era normal, sănătos. A venit în Sfântul Munte la 1918... Să ai o viaţă fără stres - asta e altă condiţie a longevităţii. Călugării din Sfântul Munte ţin post. Toate au legătură cu modul de hrană. Monahii mănâncă multe salate, legume, chiar dacă fac 10 ore slujbe, nu obosesc. Contează mult să mănânci devreme. Aceasta e reţeta ideală de sănătate a călugărilor la Muntele Athos."

Din când în când, părintele Epifanios vorbeşte în pilde. "S-a dus din Egipt în Palestina un călugăr care era scriitor şi mare filosof. S-a dus la cuviosul Pimen, care avea mare renume, avea mulţi ucenici. Şi le-a spus Sfântul Pimen ucenicilor: «Vreau să văd pe cel care a venit acuma şi să discut lucruri duhovniceşti». A intrat la Pimen şi, după două minute, i-a spus sfântul: «Du-te». Când a ieşit afară, călugărul l-a certat pe ucenic: numai două minute? Şi s-a dus ucenicul şi l-a întrebat pe părintele Pimen: «De ce l-ai ţinut numai două minute?». «De ce să-l ţin? El vrea să filosofeze. Putea să mă întrebe cum să mă eliberez de patimi, nu să filosofeze. Filosofie ştie toată lumea.» Se întoarce după aia filosoful la Pimen şi-l întreabă: «Cum să mă eliberez de patimi?». Sfântul l-a îmbrăţişat şi după aia au stat trei zile şi trei nopţi şi au vorbit despre eliberaterea omului de patimi. Şi n-au mâncat şi n-au băut trei zile şi trei nopţi. O altă pildă: S-au dus nişte filosofi din Alexandria la Sfântul Antonie, auzind de renumele lui, că avea 10.000 de ucenici. Au întrebat unde e chilia lui Antonie (care a trăit 107 ani). «Cine sunteţi voi?», i-a întrebat Sfântul. «Suntem profesori de filosofie şi să ne spui ce îi înveţi pe ucenicii tăi?» Sfântul Antonie le-a spus atunci: «Aveţi un mod de viaţă simplu, dar vă lipseşte un sigur lucru». «Care?» «Smerita cugetare. Voi nu vă consideraţi simpli oameni păcătoşi, ci profesori de filosofie»."