Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Identificat cu vechea Cezareea, Kayseri, oraşul Turciei moderne, este o combinaţie fabuloasă de antic şi contemporan. De la vestigiile hitite, greceşti, romane şi bizantine, până la mausoleele selgiucizilor şi la zidurile cetăţii medievale ori la moscheile ridicate acum câteva veacuri, toate intră într-un chip neobişnuit altundeva în circuitul de fiecare zi al localnicilor.
Nu mai departe, vechea cetate a selgiucizilor adăposteşte... bazarul, unde talentul de neguţători al locuitorilor poate fi probat pe viu (chiar în ziua în care am păşit în oraş, ni s-a spus următoarea anecdotă: "Dacă intri la clasa I şi ceri unui elev să îţi spună cât fac unu plus unu, vei fi imediat întrebat: Dacă cumpăr sau dacă vând?").
Ceaiul de salvie, duşmanul gripei
Vei găsi aici, în bazarul din cetate, adunate laolaltă piese de vestimentaţie, condimente, brânzeturi, roşcove, batice înflorate din bumbac, dantele decorative, seminţe de flori şi legume sau legături cu... "ada chay" (salvie de munte), lângă care e aşezat un carton cu un scris stângaci: "Grip duşmani" (inutil să traducem, e de la sine înţeles că ceaiul de salvie e duşmanul gripei...!).
Specialităţi din Asia Centrală
Însă preparatele emblematice ale oraşului rămân "kayseri mantî" şi "kayseri pastîrma" - amândouă specialităţile aduse "pe şaua calului", din Asia centrală, în lunga migraţie a strămoşilor turcilor de astăzi. "Kayseri mantî" este o specialitate de paste (din făină, apă, sare şi ouă) umplute cu o tocătură de carne în amestec cu ceapă tocată, pătrunjel şi piper negru. Aluatul se taie în bucăţele mici, care se umplu şi apoi se adună marginile spre centru. După ce se fierb, mantî se pun în farfurie, turnându-se deasupra iaurt cu usturoi şi un sos obţinut din unt topit, roşii şi ardei iute. Se presară diverse condimente, din care nu lipsesc menta uscată şi isot. "Mantî", în diverse variante, se întâlneşte la multe populaţii asiatice, de la chinezi şi mongoli până la uzbeci şi iranieni, însă felul de preparare pe care vi l-am descris este tipic pentru kayseri.
Carne presată sau pastîrma
Cât despre pastîrma - de unde, în română, avem "pastramă" -, ar trebui să ştim că originea cuvântului este turcească, verbul "pastîrmak/ bastîrmak" însemnând "a apăsa". Iar pastîrma înseamnă, generic, carne presată. Produsă şi consumată astăzi într-un areal întins, în vestul Asiei şi în estul Europei, pastîrma se obţinea odinioară din carne de vită aşezată între două lespezi plasate în buzunare laterale ale şeilor. Carnea se punea mai întâi la sare, apoi era spălată, acoperită cu o pastă de condimente în care predomina schinduful, dar din care nu lipseau usturoiul şi boiaua de ardei, afumată şi apoi aşezată între lespezi. Presate de picioarele călăreţilor, bucăţile de carne se macerau timp de două săptămâni, înainte de a fi mâncate.
