O lume a culorilor

Sunt carti pe care le citesti, treci prin ele si mergi mai departe. Sunt altele care trec prin tine, dar apoi se cern si in urma lor ramane doar o amintire. Si mai sunt si acelea care se depun in tine si raman acolo pentru totdeauna. Cea despre care vreau sa va vorbesc este dintre acestea din urma. O poveste dintr-un alt secol, in care eroina este o fata desprinsa dintr-unul din tablourile lui Vermeer din Delft. O stranie poveste de iubire… Inceputa undeva intr-o bucatarie din Delft, in Olanda secolului al XVII-lea.

Scriitoarea Tracy Chevalier propune in romanul "Fata cu cercel de perla", aparut la Editura Polirom, o geneza imaginara a celebrului tablou cu acelasi nume al lui Vermeer, supranumit si "Monalisa Nordului". Neexistand informatii despre misterioasa fiinta care i-a servit drept model pentru aceasta pictura, autoarea a avut un teren destul de larg pentru a-si construi povestea. Si inca in primele pagini ea va situa scena care se dezvaluie in final a fi fost cheia relatiilor dintre personaje. Scena din bucatarie, in care Griet isi traia adolescenta si in care ii va fi dat sa cunoasca deodata intregul univers: ochii pictorului Vermeer. Acum si aici, la aceasta prima intalnire, cei doi, marele maestru si viitoarea slujnica se simt legati pentru totdeauna prin culoare. "Ce faceai tu aici, Griet?, a intrebat el. (...) Tocam legume, domnule... pentru supa. (...) Vad ca le-ai separat pe cele albe, a spus el aratand napii si ceapa. Si portocaliul si purpuriul, nici ele nu stau impreuna. De ce? A luat o zdreanta de varza si o farama de morcov si le-a agitat in palma ca pe niste zaruri. (...) Culorile se infrunta cand stau una langa alta, domnule." Tulburatoare prin inocenta ei, scena surprinde extrem de bine viitoarea relatie dintre ei. Vermeer invata de la Griet lectia simplitatii, iar ea, la randul ei, descopera lumea prin culorile si fiinta pictorului. "Ce culoare au norii? Pai, sunt albi, domnule. (...) Asa sa fie? Si cenusii. Probabil o sa ploua. Haide, Griet, astept mai mult de la tine. Gandeste-te la legumele tale. Adu-ti aminte cum le separai pe cele albe. Napii si cepele tale - au ele aceeasi albeata? Deodata am inteles. Nu, napul are ceva gri in el, ceapa, galben. Exact. Acum ce culori vezi tu in norii aceia? Au si ceva albastru. (...) Si - mai au si galben. Si putin verde! (...) Privisem norii toata viata, dar parca in acel moment ii vedeam pentru prima oara."

Citind romanul lui Tracy Chevalier, ai sentimentul ca prin fata ochilor ti se perinda scene dintr-un film, cele mai multe dintre ele reprezentand momente ale vietii de zi cu zi. Si la sfarsit ramai cu vagul sentiment amar ca in fiecare zi treci pe langa o intreaga lume de gusturi, culori si sunete pe care uiti sa le descoperi.

INGREDIENT TEMPERA

"Europa 2005 - Gastronomie" emisiune filatelica , 9 mai 2005 Romania a pus in circulatie prima serie filatelica numita pur si simplu "Gastronomie". Din acel 15 iulie 1858, cand au fost emise primele timbre romanesti, mai multe marci postale aparute la noi au fost ilustrate cu bunatati culinare, aflate in farfurii, alergand inca pe ogoarele patriei ori stand pur si simplu inverzite si inflorite in gradini, dar nici una nu s-a numit de-a dreptul... gastronomic! Decizia creatorilor de timbre este cu atat mai expresiva, cu cat emisiunea cu acest nume este dedicata, in ultimul timp, Zilei Europei. Nu vom gasi pe cele doua timbre ale seriei Europa 2005 - Gastronomie feluri pasnice de mancare, ci doar imagini de preparate din vanat, pentru ca, scrie Romfilatelia, "primul pas important in evolutia gastronomiei a fost facut atunci cand omul primitiv, intors de la vanatoare, a gatit primul fel de mancare la focul de-abia descoperit". Ideea grafica a celor doua timbre ale seriei, realizata de machetatorul Octavian Penda, se bazeaza pe suprapunerea unei imagini de vanatoare si a uneia gastronomice peste o harta a pamanturilor pe care traim si... mancam. (Marius Tita)