x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar O patriciană, la Bucureşti

O patriciană, la Bucureşti

de Simona Lazar    |    26 Noi 2011   •   21:00
O patriciană, la Bucureşti

In restaurantul cochet, din spatele Academiei Romane, situat intr-o casa veche cu insemne heraldice si masonice fixate de decenii in stucaturi, Patrizia e gazda perfecta. O adevarata... patriciana. Te primeste vorbind romaneste cu un jucaus accent italian si imediat iti dai seama ca, orice ai comanda, vei manca totul cu placere, pentru ca vei primi – spune ea – mancarurile traditionale ale Li­guriei, asezate cu stil pe farfurii de portelan.

A venit in Romania, acum 18 ani, ca sa-si incerce norocul. Nu la ruleta, desi atmosfera cazinoului nu i-a fost straina niciodata, nici macar in anii copilariei. 'M-am nascut in Bahamas, am copilarit in Val d’Aosta si mi-am petrecut adolescenta la San Remo – peste tot acolo unde tatal meu, care lucra la cazinou, era chemat cu servi­ciul. La Bucuresti am ajuns tot pentru ca el venise sa lucreze aici, intr-un cazinou'... Patrizia Paglieri este genul acela de italianca tipica, vorbareata, zambitoare si foarte priceputa in bucatarie. Asta i-a adus si succesul, acum 18 ani, atunci cand pornea prima afacere in Romania. 'Impreuna cu mama am vrut sa deschidem un restaurant italian in Bucuresti, dar acum 18 ani nu prea erau spatii si chiria era scumpa. Am gasit un loc minunat, intim, la Buftea. Si acolo am avut pana de curand un restaurant mic, exclusivist, cu numai patru mese...' La Buftea, nu departe de studiourile de filmare. Asa se face ca mai toti cei care au filmat, de aproape doua decenii, in studiourile de langa Bucuresti, i-au trecut pragul. Nu demult, timp de o luna, i-a fost oaspete Andy Garcia. 'Era chiar foarte comic ce se intampla... El a mancat la noi timp de o luna, seara de seara, impreuna cu patru-cinci prieteni. Intra si striga din usa: «Hello, mama, what you give me tonight?»... Apoi veneau cei care aveau rezervare la restaurant si nu mai conteneau sa se minuneze ca la Buftea, intr-un orasel, iau masa in acelasi restaurant cu un mare actor de la Hollywood.' Au mai fost si alti actori la restaurantul Patriziei. Donald Sutherland, Armand Asante... Nici nu-si aminteste toate numele.

Pentru Patrizia si pentru Anna 'Nona', cum ii spune ea mamei sale, intalnirea cu celebritatile de la Buftea nu a fost insa o provocare. 'Eram obisnuite sa gatim pentru vedete. Inainte de a veni in Romania, mama si cu mine am avut un restaurant la San Remo. Chiar in inima festivalului de muzica, langa Ariston. Am gatit pentru Giani Morandi, Joe Cocker, Liza Minelli (in paranteza fie spus, observ ca e tunsa exact ca Liza, in anii ei de glorie). Lui Giani Bella – nu stiu daca este foarte cunoscut in Romania, este un poet si un cantaret italian – ii placea ce gatea mama si manca la noi in fiecare zi a festivalului. Venea in spate, la bucatarie, si gatea cu noi. Era o persoana foarte simpatica. Lui Giani Morandi ii placeau pastele pe care le facea mama. Dar cine nu intra la noi...? A fost o placere sa vad oameni fericiti atunci cand se ridica de la masa. Aceasta a fost cea mai mare satisfactie pe care mi-a adus-o bucataria.'

La 'Patrizia' (restaurant pe care l-a deschis de curand impreuna cu o familie de avocati romani), Patrizia vrea sa aduca o bucatica din Liguria. O inspira retetele bunicii sale, originara din aceasta regiune a Italiei. Chiar daca de mai mult de doua decenii gateste cot la cot cu Anna 'Nona' si se sfatuieste in toate privintele cu Carlo 'Papi' (tatal sau), Patrizia nu uita nici o clipa cine e cea de la care a invatat sa gateasca cea mai buna supa de 'bietole' ('un fel de spanac', imi explica ea, incercand sa ma convinga ca, oricat ar vrea, nu va gasi un cuvant romanesc pentru planta asta delicioasa). 'Bucataria din Liguria este bazata pe peste, paste, legume, mai putin carne. Cartofi, anghinare, flori de dovlecei, rosii... Iar dintre carnuri – iepurele; bunica facea mancare de iepure din curte. «La focaccia» este faimoasa, «il pesto» cu busuioc proaspat, din gradina, e fabulos. La sardenara – un fel de pizza facuta cu capere, ansoa, masline – e preferata mea dintre toate...' O intreb ce a gatit pentru prima data, singura, in copilarie. 'Sardenara, fireste.' Si cum i-a iesit? 'A, un dezastru! Nici macar de dat la caini nu era buna!' Rade, ca un copil care stie ca a facut o sotie. 'Da, da... A iesit un dezastru. Dar azi fac cea mai buna sardenara din lume. Dupa cea a mamei...'

Prima lectie de bucatarit pe care a invatat-o, de la bunica si de la mama, a fost aceasta: sa nu uite ca o mancare buna se face cu ingrediente bune. 'Aducem la restaurant cele mai bune ingrediente, proaspete, din Italia. Rosii folosim doar vara din Romania, pentru ca vara rosiile voastre de tara au un gust extraordinar, dar iarna le importam din Italia.' De acolo vin si florile de dovleac, si oregano, si 'peperoncini'... 'Aromele fac toata diferenta', imi mai spune, intinzandu-mi sa miros un fir de busuioc proaspat.

Ii place la nebunie sa gateasca peste – cat mai simplu, ca sa-si pastreze savoarea – si fructe de mare. Scoicile Saint-Jacques si caracatita sunt preferatele sale. Se apleaca spre mine si-mi zice soptit: 'Bunica avea un secret pentru caracatita: o punea in apa rece la fiert doua-trei ore, apoi lua cu o furculita, iar daca tentaculul se rupea, atunci zicea ca era gata. Un alt secret este sa lasi caracatita sa se raceasca in apa ei inca doua ore. Dupa aceea, bunica o taia rondele si o facea cu cartofi fierti, ulei si lamaie, ca o salata. Era o nebunie'.

Dintre toate mancarurile insa, cel mai mult si mai mult adora sa pregateasca paste. Adica... paste de casa. Spaghetti, tagliatelle, papardelle... Cu ou, cu spanac... Ma invita sa ma intorc intr-o zi sa-mi dezvaluie secretul prepararii lor. 'Daca aveti timp sa faceti paste in casa, la mana, dozarea este la fiecare 100 g un ou, si spanac fiert si strecurat. Daca nu aveti timp, puteti sa le si cumparati, se gasesc pe piata sortimente bune, 'tagliatelle al uovo fresco'. Si pentru ca tocmai gatea niste papardelle cu ciuperci, imi da rapid reteta. 'Se curata ciupercile de pamant, se spala foarte putin. Pentru patru persoane punem un catel de ustu­roi, un pic de patrunjel si le taiem foarte mic, impreuna cu o jumatate de ceapa rosie. Prajim foarte bine in ulei de masline, cam 10 minute, adaugam apoi ciupercile taiate felii. Lasam totul cam sase minute, le intoarcem bine ca sa prinda gust, le flambam cu o jumatate de pahar cu vin alb sec si dupa asta sosul e gata. Se pune sosul peste paste, care au fost fierte, iar, daca ne place, se poate pune parmezan. Multa lume adauga si o lingura de smantana, dar asta este dupa gust. Sunt foarte gustoase si foarte simplu de pregatit.'

Gust... Da! Italia e toata in varful furculitei!

×
Subiecte în articol: culinar jurnalul de duminică