O tavă cu plăcinte ca să învingem iarna!

Frig afara, vreme rea. Vrei, nu vrei, stai in casa. Nici pofta de mancare n-ai! Gasesti ce sa faci, ca sa nu stai degeaba, dar parca n-ai nici un elan. Mai vine o vecina dupa o cratita sau o forma de prajitura, dar… tot nu-ti schimba starea. Tudorita a venit sa-mi ceara o forma mai mare, ca sa faca ceva dulce pentru nepoti. Asa mi-a venit ideea sa fac si eu o… ceva. Nici prajitura, nici… 'Ceva' care este mai saratel, pe care sa-l poti manca la o tuica, o bere sau un pahar cu vin si 'ceva' pe care sa poti pune putin zahar pudra vanilinat, ca sa-ti fie de-un desert. Mda!

Ii zic repede Tudoritei ca-i dau o tava, dar dupa ora unu de-amiaza, ca numai atunci va fi libera. Tava. Doamna pleaca multumita si eu raman la fel.
De cum iese femeia, inspectez frigiderul: oua sunt? Da. Branza este? Da. Untura este? Da. Drojdie de bere am? Da. Pentru ce-mi mai trebuie gasesc in camara. Bag viteza, cu groaza ca mi se ofileste ela­nul, si aprind focul la cuptor, ca sa se incinga. Pun planseta si cern doua cani de faina, pun un praf de sare, amestec drojdia cu putina apa calduta si un praf de faina si mai astept ca sa se incalzeasca, la temperatura camerei, ouale, branza, un­tura.

Nici nu mi-am indreptat bine spatele ca apare Paula, vecinica. Ma ia pe departe si-mi zice ca a baut ea, la o colega, niste lichior din portocale bestial. 'Ma, ii zic, din acesta se gaseste, dupa cate stiu, prin magazine. Ce-i asa de bestial la el?' 'Da, mi-a placut foarte mult', imi zice cu gandul dus la gustul lichiorului. 'Stai asa!, ii zic', si ma duc la 'dos', cum ii zice ea locului din debara, unde tin eu bunatatile de baut.
Ii aduc o fosta sticla de bere in care era lichior de portocale facut de mine. Il tin in sticle inchise la culoare, pentru ca-si pastreaza nuanta portocalie mai bine. Ii pun intr-un paharut si-i dau sa bea. 'Gusta, gusta! Dar mai intai miroase-l bine!', o indemn. 'Ia vezi, cum este? E mai bun sau mai rau?'

Paula inspira adanc parfumul lichiorului, gusta putin si apoi cu mai mult curaj bea jumatate din paharut. 'Doamneee! Tanti, ce bun este! Ah, dar e cam tare!' si se scutura din umeri. 'Ce bun esteee! Cum l-ai facut? Imi spui si mie? Vreau sa fac si eu. Cand vine mama, la vara, sa-i dau si ei, pentru ca-i place lichiorul. Tanti, te roooog!', se milogea ea ca sa ma impresioneze.

'Nu te milogi, ca te invat. Iti trebuie patru portocale, opt lin­guri de zahar sau mai mult, dupa cat de dulce il vrei, 500 ml alcool tare si 250 ml apa. La astea adaugi doua saptamani de asteptare pana cand il prepari si pe urma, cu cat il pastrezi mai mult, bine inchis, este mai tare si mai bun. Si, daca-ti mai spun si niste secrete de fabricatie, ii faci praf pe toti!', ii zic.

Am impins-o catre usa. As! S-a protapit pe scaun, langa masa, cu ochii sfoara la faina. Am inteles si m-am apucat de treaba. Am framantat coca, am pregatit branza cu ouale, am intins foaia, am tapetat tava cu putina faina, am montat foaia, am pus umplutura si am bagat tava la cuptorul incins, dar am lasat focul potrivit.
Paula n-a scos o vorba in tot acest timp, dar dupa ce am bagat tava in cuptor a inceput 'mitraliatul': 'Fara coca deasupra? Cum o sa fie? Se coace? Nu se arde? Mai creste? Nu se lasa? O sa fie buna? Eu n-am mancat placinta fara o foaie deasupra. E buna?' si tot asa, de ma zapacea de cap. 'Lasa, draga, nu te ingrijora! O sa fie buna, ai sa vezi!' Si… a fost mi­nunata.

Placinta cu branza, intr-o foaie
Ingrediente: pentru blat: 2 cani de faina, un praf de sare, jumatate pachetel de drojdie, o lingura otet, 2 oua, o cana cu apa calduta, 2 linguri untura (unt sau margarina). Pentru umplutura: 800 g branza telemea putin sarata, 6 oua (mai multe, mai bine), un varf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Preparare: Toate ingredientele se tin la temperatura camerei. Bate intr-o cana drojdia cu o lingura de apa si putina faina, apoi las-o 10 minute la crescut. Cerne faina, adauga sarea, untura impartita in bucatele, ouale batute, drojdia, otetul si framanta adaugand apa calduta. Obtii un aluat pe care-l lasi 30 de minute la odihnit. Razi branza intr-un castron, adaugi ouale batute, gusti ca sa dregi de sare, dupa cum iti place. Presari faina pe planseta si intinzi o foaie care sa fie mai mare decat tava, ca sa-i tapeteze si peretii. Ungi tava cu putin ulei, presari cu putina faina, montezi foaia de aluat, pui varful de cutit de bicarbonat in umplutura, bati bine si torni peste aluat. Netezesti frumos si dai la cuptor, cu focul potrivit. Peste 15 minute poti deschide cuptorul ca sa verifici coacerea. Este gata atunci cand incerci cu o tepusa (din cele de frigarui) si iese curata. Fata trebuie sa fie usor rumenita si umflata. Se lasa sa se retraga usor si, cand este calduta, se taie dupa dorinta si se scoate pe platou. Merge cu bere, vin, tuica si ca desert, pudrata cu zahar.